Erupţia molarului de minte
Complicaţiile cauzate de erupţia molarului de minte sunt multiple şi pot fi afectate ţesuturile învecinate (locale) sau chiar regionale.
Una dintre primele complicaţii care apare este caria dentară. Aceasta apare ca urmare a deficitului de igienizare a molarului de minte. În majoritatea cazurilor apare şi un proces carios la molarul vecin. Din punctul de vedere al medicului dentist, este dificil de tratat o carie la acest nivel din cauza imposibilităţii realizării accesului cu instrumentele uzuale. Astfel, apare durerea şi nu în ultimul rând, infecţia.
În cazul molarilor de minte parţial erupţi, s-a semnalat frecvent infecţia mucoasei adiacente, din cauza acumulării de placă bacteriană şi resturi alimentare. Această infecţie poartă denumirea de pericoronarită.
În apariţia durerii mai poate fi implicat şi un factor mecanic: molarul de minte erupe pe o direcţie oblică, astfel se sprijină pe dintele vecin. Apare o forţă care are o direcţie anormală, împotriva căreia dintele nu se poate opune prin mijloace proprii.
Dacă molarul de minte erupe pe o altă direcţie decât verticală, el poate leza pe lângă dinţii invecinaţi şi părţile moi: obrazul, limba. Există pacienţi care reclamă o rană pe interiorul obrazului care nu se vindecă. Astfel de răni sunt cauzate de înterpunerea mucoasei între molarii de minte ce erup incorect.
O altă complicaţie o constituie tulburările ortodontice: molarul de minte joacă rolul de „primă piesă dintr-un domino”. Dinţii îşi modifică poziţia, axul de înclinare, contactele cu antagoniştii. Apar modificări de ordin masticator – pacientul reclamă disconfort în timpul actului de hrănire. De asemenea, fizionomia şi fonaţia sunt afectate, dinţii (mai precis poziţia lor) joacă un rol important în formarea unor sunete. Aceste anomalii pot duce până la modificarea etajului inferior al feţei – distanţa de la baza nasului până la bărbie.
Din punct de vedere protetic se evită a se realiza lucrări fixe (punţi dentare) în imediata vecinătate a molarilor de minte până ce aceştia nu vor fi extraşi. Un molar de minte ce erupe lângă o coaroană poate chiar să descimenteze respectiva lucrare prin intermediul forţelor pe care le exercită într-o direcţie anormală.
O complicaţie considerată, de unii autori, majoră, este chistul . Acesta este un sac plin cu lichid ce se poate forma din ţesutul din jurul molarului de minte. Acest chist poate cauza distrucţie osoasă, deformări osoase, afectarea dinţilor vecini. În această situaţie se impune în mod obligatoriu extracţia molarului şi îndepărtarea chistului pentru a preveni extinderea lui. Există situaţii în care aceste chisturi se pot transforma în tumori (benigne sau maligne). În situaţia în care chistul creşte în volum poate surveni fractura spontană a osului mandibular.
