Dr. Carmen Dragne
Diplopia (vederea dublă) reprezintă perceperea simultană a două imagini ale unui obiect privit. Există două tipuri de diplopie : binoculară şi monoculară. Diplopia binoculară este mai frecventă, ea dispare atunci când se închide pe rând, oricare dintre ochi. Are drept cauză atingerea muşchilor oculomotori, care poate fi secundară unui traumatism, de origine neurologică : consecinţa unui accident vascular cerebral (interesând trunchiul cerebral), tumora intracraniană, sau datorită unui strabism latent decompensat, afecţiune musculară (miopatie tiroidiană, miastenia gravis), sau boli generale (diabet zaharat, scleroză multiplă). Diplopia este legată de mişcările globilor oculari, mai ales în absenţa unei deviaţii evidente a unui ochi din poziţia primară. Diplopia este orizontală sau verticală, funcţie de direcţia de acţiune a muşchiului afectat. Diplopia poate fi homonimă (atunci când imaginea falsă este de aceaşi parte cu ochiul afectat), sau heteronimă (încrucişată- atunci când imaginea falsă se află de partea opusă ochiului afectat).
Diplopia monoculară persistă atunci când se închide ochiul care nu este afectat. Are drept cauză o afecţiune oftalmologică: cicatrice corneană, cataractă la debut, subluxaţie de cristalin sau pseudofak, afectare maculară, sau postchirurgical.
Frecvent diplopia se instalează brusc, este supărătoare şi necesită consult oftalmologic complet, consult neurologic şi uneori şi investigaţii imagistice (computer tomograf cranian, RMN cerebral).
Tratamentul diplopiilor monoculare este cel al cauzei (tratamentul chirurgical al cataractei, medical în afecţiuni retiniene). În cazul diplopiilor binoculare, consultul oftalmologic va identifica ochiul afectat. În cadrul consultului se vor examina acuitatea vizuală, tensiunea oculară, examenul biomicroscopic al polului anterior, examenul fundului de ochi, câmpul vizual, testarea motilităţii oculare şi a vederii binoculare, examenul cu sticlă roşie. Consultul oftalmologic poate evidenţia un strabism. Conduita terapeutică este în primă etapă de urmărire, expectativă.Unii pacienţi vor trebui să-şi acopere ochiul cu un pansament pentru a putea sa-si desfasoare activitatea zilnica. In urma acestui consult se poate prescrie un ochelar mai deosebit, care are încorporat prismele în corecţia optică. Dacă diplopia nu dispare la 6 luni de la debut se poate indica intervenţia chirurgicală pentru corecţia strabismului, în unele cazuri putând fi necesare chiar mai multe intervenţii chirurgicale. Pacientul va fi urmărit periodic atât din punct de vedere oftalmologic, cât şi neurologic.
Mai dificil este atunci când diplopia apare la un copil, care nu ştie să spună că vede dublu, în schimb părinţi observă ca el inchide un ochi, adoptă o poziţie anormală a capului, în scopul de a micşora diplopia (distanţa dintre cele două imagini) şi a creşte confortul.
Dr. Carmen Dragne
Medic specialist oftalmolog
