Anosmia reprezintă o stare patologică care constă în pierderea (parţială sau totală) a simţului mirosului. Acest simptom este prezent în unele afecţiuni cum ar fi rinitele şi sinuzitele cronice.
Cacosmia sugerează perceperea unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.).
Respiraţia urât mirositoare poate fi cauzată de probleme dentare (carii simple, gingivite etc.), stări patologice localizate la nivelul tractului digestiv sau stări patologice sistemice (ex. diabetul zaharat).
De ce acest subiect? Conform studiilor, una dintre barierele sociale existente în prezent este reprezentată de respiraţia urât mirositoare (denumită halena). Dacă nu este vorba de o cacosmie subiectivă, pe care doar pacientul o percepe ca fiind neplacută, toate celelalte situaţii au un factor comun: respiraţia care iese din plămâni şi părăseşte către exterior aparatul respirator. Această respiraţie joacă rol de „mijloc de transport” al factorilor olfactivi neplăcuţi. De multe ori apare elementul psihologic care împiedică subiectul să mai socializeze prin vorbire. Un element agravant al situaţiei psiho-sociale este reprezentat de însăşi societate, mergând până la stigmatizarea celor care, din diferite motive prezintă o respiraţie urât mirositoare.
În general acest subiect este tratat cu superficialitate de către pacienţi, dar şi de către medici. Există mulţi pacienţi care nu cunosc o tehnică de periaj corectă, ceea ce duce la prezenţa resturilor alimentare în cavitatea bucală, care suferă un proces de fermentaţie şi conduc către halena. De asemnea, o limbă care nu este curăţată regulat poate genera aceiaşi situaţie nefavorabilă.
Halena este prezentă şi în cazul obiceiurilor vicioase: tabacism, alcoolism sau consumul de stupefiante. În acest caz, una dintre măsurile care ar conduce către un efect imediat simţitor este renunţarea la obiceiul respectiv. În alte situaţii un simplu control la un medic gastro-enterolog poate elimina factorul digestiv incriminat în prezenţa halenei. Aciditatea gastro-esofagiană perturbă respiraţia la unele persoane, care nu au obligatoriu şi manifestări digestive. În acest caz, tutunul şi alcoolul pot fi cauze principalele, iar respiraţia are un miros greoi, fetid. Medicamentele antiacide şi antireflux trebuie luate însă la recomandarea strictă a medicului.
Însă cele mai multe cazuri intră în sfera atribuţiilor medicului dentist. Frecvent se „sare” peste unele etape din anamneza pacientului, care duc la o diagnosticare imprecisă şi la un tratament neadecvat. În aceste situaţii, pacientul termină tratamentul stomatologic, însă halena persistă.
Medicul stomatolog trebuie să coreleze elementele de diagnosticare specifice cu starea pacientului, igiena acestuia, regimul de viaţă şi nu în ultimul rând cu regimul alimentar. Există câteva principii simple prin care medicul poate elimina posibili factori cauzatori de halena. În timpul digerării, unele alimente pot altera respiraţia în mod trecător: usturoiul şi ceapa, sosurile grase, ridichile sunt cauzele mirosului neplăcut, dar efectul acestora nu durează prea mult timp. Un emulsificator gastric sau un accelerator al secreţiei biliare sunt suficiente ca să şteargă rapid aceste efecte neplăcute. Pacientul trebuie conştientizat asupra problemei şi tratat în consecinţă. De asemenea, stresul poate fi o cauză a respiraţiei urât mirositoare.
Dr. Victor Trăistaru
