Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Vergeturile reprezintă expresia vizibilă a ruperii structurilor fibrilare ale ţesutului conjunctiv de susţinere, prezent peste tot în organismul uman, şi în special la nivelul pielii, tendoanelor, cartilajelor, fasciilor musculare, pereţilor vasculari.
Această distrugere a fibrelor ţesutului conjunctiv poate avea loc din mai multe cauze. Unele ţin de aportul de elemente nutritive, vitamine şi minerale, de factorii ereditari sau predispoziţia genetică şi/sau de profilul hormonal, altele se află în legătură cu tensiunea creată în ţesuturi de depunerile de grăsime din celulele adipoase, numite şi adipocite, sau prin retenţia hidrică extracelulară, cauzată de încetinirea circulaţiei venolimfatice cu tulburarea secundară a schimburilor nutritive şi trofice tisulare.
Acumularea grăsimilor în adipocite, cât şi reţinerea lichidelor la nivelul ţesuturilor, în spaţiile interstiţiale sau extracelulare, asociază deci o modificare a metabolismului local.
Este cât se poate de logic faptul că orice intervenţie menită să crească schimburile nutritive la nivelul tegumentului va conduce la îmbunătăţirea metabolismului local cu stoparea procesului distructiv şi debutul proceselor de reparaţie sau refacere.
Alături se află toate acţiunile noastre, cu scopul de a asigura organismului elementele necesare refacerii şi menţinerii unui echilibru metabolic. Aport alimentar corespunzător, alegerea unor suplimente nutritive care să fie eficiente şi asupra elementelor constitutive ale ţesutului conjunctiv, practicarea unei activităţi fizice şi sportive menită să îmbunătăţească atât circulaţia arterială, cât şi pe cea venolimfatică, prin intermediul contracţiilor musculare şi al mişcărilor efectuate la nivelul articulaţiilor membrelor şi centurilor.
Masajul manual, criomasajul, vibromasajul şi vacuumul sau vidarea parţială, aplicarea ultrasunetelor, electrostimularea reprezintă doar o parte a arsenalului cu care este dotată orice bază modernă de recuperare medicală şi întreţinere corporală.
Rulajul, aspiraţia ţesuturilor, aplicarea presiunilor succesive, alunecarea fac parte din manevrele de care beneficiază tegumentul, ţesutul subcutanat şi muşchii, în scopul declarat de a stimula circulaţia locoregională, de a diminua depunerile adipoase şi de a repara o parte din rupturile fibrelor ţesutului conjunctiv din structura tegumentului.
Între rezultatele vizibile ale intervenţiilor descrise se număra şi ameliorarea aspectului pielii, cu diminuarea imaginii de coajă de portocală, creşterea supleţii fibrelor de colagen şi elastină, aparţinând ţesutului conjunctiv de susţinere, diminuarea edemului sau retenţiei hidrice de la nivel tisular şi îmbunătăţirea imaginii legate de prezenţa vergeturilor.
După cum spuneam, oricare dintre manevrele menţionate are rolul de a stimula sau creşte turn-overul circulator sau aportul de sânge încărcat cu elemente nutritive şi oxigen. În acest mod, se măreşte sinteza sau producţia de fibroblaşti, celulele capabile să producă fibrele de elastină şi să asigure dispariţia vergeturilor.
Cu cât vergeturile sunt mai vechi, cu atât efortul de a le combate este mai mare şi, uneori, lipsit de succes. Ca urmare, dermatologi, chirurgi plasticieni, esteticieni, specialişti în recuperare, întreţinere şi cosmetologie medicală, endocrinologi, nutriţionisti, instructori de fitness, maseuri cu experienţă, ingineri implicaţi în crearea aparaturii şi dispozitivelor responsabile cu programele de înfrumuseţare au ajuns la concluzia că vergeturile pot fi estompate, indiferent de vechimea lor, dacă se acţionează simultan şi cumulat.
