Termenul de ortodonţie provine din alăturarea termenilor greceşti <orthos> („drept”) şi <odontos> („dinţi”). Astfel, această ramură a medicinii dentare se ocupă cu reaşezarea normală a dinţilor pe arcadă.
Pe scară largă, există o asociere între tratamentul ortodontic şi un tratament cosmetic. Acest lucru este eronat. În primul rând, tratamentul ortodontic este un procedeu prin care se corectează poziţia dinţilor, poziţie care este răspunzătoare de numeroase afecţiuni dentare, care însă au ecou asupra dezvoltării şi funcţionalităţii mai multor componente ale organismului. Realizând această etapă, întra-adevăr se obţine şi un rezultat estetic.
Până la ce vârstă se poate realiza un tratament ortodontic?
Acest tratament nu depinde de vârstă. Gravitatea problemelor variază de la caz la caz. Este adevărat că o problemă tratată la vârstă mică are rezultate apreciabil mai bune decât aceeaşi problemă tratată la o vârstă înaintată. Durata tratamentului este, de asemenea, direct proporţională cu vârsta pacientului.
Problemele, care apar în cazul erupţiei eronate a dinţilor sau modificările care apar pe parcursul creşterii lor intră în sfera denumită anomalie dento-maxilară. Astfel, în jurul vârstei de 9 ani, 25% dintre copii prezintă o înghesuire a dinţilor, iar cca 14% prezintă prodenţie („ieşiţi în afară”) a grupului frontal superior. Alte cazuri care necesită tratament pot include situaţii în care un anumit dinte nu poate erupe pe arcadă din cauza unui alt dinte care i-a blocat calea normală de erupţie.
Percepţia pe scară largă în legătură cu tratamentul ortodontic este că acesta este un tratament cosmetic. Acest lucru nu este însă adevărat. Tratamentul ortodontic nu este necesar numai pentru a reda estetica dinţilor, ci şi de a corecta poziţionarea greşită a dinţilor, poziţionare care altfel ar fi răspunzătoare de serioase afecţiuni dentare. Tratamentul ortodontic include o serie de procedee de poziţionare a dinţilor şi poate fi făcut la orice vârstă. Gravitatea problemelor variază. Astfel, o treime a copiilor la vârsta de 12 ani au nevoie mare sau chiar foarte mare de tratament ortodontic, iar o altă treime a acestora are nevoie moderată de tratament.
Care sunt principalele probleme ce necesită
tratament?
În jurul vârstei de 9 ani,
circa 25% dintre copii prezintă o înghesuire a dinţilor,
iar o altă parte au dinţii superiori "ieşiţi
în afară". Circa 30% sunt cazuri în care dinţii
superiori şi cei inferiori nu se întâlnesc în
mod corect. Alte exemple care necesită tratament pot include
cazuri în care un anumit dinte nu poate ieşi (erupe) pe
arcadă deoarece un alt dinte i-a blocat calea firească de
acces.
Care
sunt metodele de tratament?
În majoritatea
cazurilor sunt folosite aparatele ortodontice. Din această
categorie fac parte afecţiuni precum înghesuirile sau
incongruenţele dentare. În trecut exista, ca metodă
de tratament, extracţia unor dinţi. Aceştia erau
„sacrificaţi” în vederea realizării unei
situaţii convenabile a arcadelor dentare. Totuşi, există
şi în prezent situaţii în care un dinte sau un
grup de dinţi sunt îndepărtaţi de pe arcadă
pentru a realiza spaţii în cazul arcadelor foarte mici
volumetric, care prezintă dinţi mari şi înghesuiţi.
Dinţii restanţi sunt repozitionaţi în spaţiile
nou create cu ajutorul aparatelor.
