Cei mai mulţi dintre noi am experimentat, în anumite momente, cel puţin o manifestare neplăcută legată de consumul unui aliment. Deşi termenul de “alergie” este foarte frecvent utilizat, doar 1% dintre adulţi şi aproximativ 3% dintre copii prezintă o formă de alergie alimentară veritabilă, confirmată clinic şi prin investigaţii de laborator. Această diferenţă între incidenţa reală a alergiilor alimentare şi percepţia populaţiei referitoare la această condiţie este explicată de faptul că, adesea, diversele tipuri de intoleranţă alimentară sunt considerate a fi de natură alergică.
Alergiile alimentare implică participarea sistemului imun al organismului şi au în mod obişnuit o componentă ereditară. Factorii declanşatori sunt anumite proteine din alimente, denumite alergeni, care sunt rezistente de obicei la prelucrarea termică a acestora, la acidul clorhidric din stomac şi la enzimele intestinale. Din aceste motive, alergenii alimentari străbat bariera gastrointestinală şi pătrund în circulaţie; sistemul imun consideră într-un mod neadecvat aceste proteine ca fiind dăunătoare organismului şi determină creşterea concentraţiei unor anticorpi circulanţi caracteristici, denumiţi imunoglobuline E (IgE). La o nouă ingestie a alimentului respectiv, în organism sunt eliberate nişte substanţe speciale, dintre care cea mai importantă este histamina, care sunt responsabile de apariţia manifestărilor alergice.
Intoleranţa alimentară, mult mai frecventă decât alergia, reprezintă de asemenea un răspuns anormal la anumite alimente, însă mecanismele implicate sunt diferite de reacţiile imunologice.
Deşi o persoană poate manifesta teoretic alergie faţă de orice aliment, peste 90% din reacţiile alergice sunt declanşate de următoarele alimente: lapte de vacă, albuş de ou, arahide, nuci, alune de pădure, peşte, crustacee, soia şi grâu. Multe persoane reuşesc să tolereze progresiv alimentele faţă de care au prezentat sensibilizare, cum este cazul laptelui de vacă şi al albuşului de ou la copii, în schimb alergia faţă de diversele tipuri de alune persistă toată viaţa.
Simptomele alergiilor alimentare pot prezenta o severitate variabilă, de la urticarie, eczemă, dureri abdominale, vărsături, diaree, până la manifestări grave de şoc anafilactic (scăderea brutală a tensiunii arteriale, dificultate în respiraţie, alterarea stării de conştienţă), care, în cazuri extreme, poate conduce la deces. Persoanele astmatice prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii severe la consumul unor fructe şi legume: măr, portocală, kiwi, ţelină, morcov, cartof, roşie etc.
În laborator, sensibilizarea faţă de anumite alimente este evidenţiată prin determinarea cantitativă de IgE specifice. Testele constau în prelevarea unor cantităţi mici de sânge şi, spre deosebire de testele cutanate, pot fi utilizate la pacienţi cu eczemă, la copii mici şi la cei cu reacţii anterioare de tip anafilactic, fără a fi necesară întreruperea medicaţiei. Paleta de alergeni alimentari disponibilă în laboratorul Synevo este largă şi include atât alimentele cel mai frecvent implicate, cât şi cele cu rol important la pacienţii alergici (menţionate mai sus).
În concluzie, determinarea de IgE specifice constituie un instrument util în identificarea indivizilor care prezintă în mod real alergii alimentare, acest lucru fiind esenţial în stabilirea conduitei terapeutice.
Laboratoarele Synevo România sunt amplasate în Bucureşti şi în judeţele Constanţa, Cluj, Iaşi, Satu-Mare, Suceava, Timiş. Portofoliul de analize cuprinde peste 320 de investigaţii din următoarele domenii: alergologie, biochimie, biologie moleculară (PCR), hematologie, microbiologie, toxicologie, imunologie şi serologie.
