Sindromul de apnee în somn este o tulburare de respirație care apare în timpul somnului.
Definiție
Respirația se întrerupe pentru cel puțin 10 secunde (apnee), sau fluxul respirației scade (hipopnee), oxigenarea sângelui este scăzută, pentru că pe timpul acestor evenimente plămânul nu ventilează corect (nu respiră bine), datorită obstrucției căilor respiratorii superioare. Pe timpul somnului musculatura faringiană și mușchii limbi se relaxează, astfel că pot apărea aceste evenimente. În majoritatea cazurilor configurația căilor respiratorii superioare este afectată structural, ceea ce predispune la obstrucție sau sunt prezente defecte anatomice evidente la nivelul nasului, gurii (hipertrofia amigdaliană) sau gâtului (gât scurt, cu țesut adipos). În poziție culcată, timpul somnului, aceste modificări contribuie la îngustarea căilor aeriene declanșând apneea de somn. În timpul zilei, în perioada de veghe și în poziție ortostatică, aceste modificări nu se produc.
Alți factori care contribuie la colapsul căilor respiratorii în timpul somnului
- Consumul de alcool care determină depresia mușchilor respiratori, aceștia se relaxează și astfel căile aeriene superioare se îngustează și produc apneea de somn.
- Obezitatea: excesul de grăsime de la nivelul gâtului exercită o compresie externă asupra căilor respiratorii ducând la îngustarea acestora.
Majoritatea factorilor de risc implicați în producerea sindromului de apnee în somn pot fi evitați, dar nu toți pot fi controlați.
Factori de risc care nu pot fi modificați
- Vârsta – apare frecvent după vârsta de 30 de ani.
- Sexul masculin (sindromul de apnee în somn este de 5 ori mai frecvent la bărbați).
- Istoricul familial de tulburări de respirație în timpul somnului crește riscul acestei afecțiuni mai ales dacă se asociază alți factori (obezitate, fumat, boli pulmonare cronice, patologii din sfera ORL).
- Deformările coloanei vertebrale (scolioza, care determină alterarea dinamicii respiratorii)
- Anomalii cranio-faciale, precum sindromul Marfan și sindromul Down.
- Menopauza.
Factori de risc care pot fi controlați
- Obezitatea: aproximativ 70% din pacienții cu sindrom de apnee în somn sunt obezi, obezitatea reprezentând factorul de risc major.
- Circumferința gâtului mai mare de 43cm la bărbat și 40cm la femei.
- Surplusul de țesut la nivelul nasului, gurii sau faringelui care poate bloca sau diminua circumferința căilor aeriene.
- Consumul de alcool și medicamente hipnotice și sedative înainte de culcare.
- Fumatul care este un relaxant al musculaturii care menține căile aeriene deschise.
- Mesele copioase înainte de culcare, nerespectarea igienei somnului cu ore de culcare și de trezire haotice.
- Refluxul gastro-esofagian/ esofagita de reflux, gastrita cronică.
- Tulburări hormonale (hipotiroidismul, acromegalia).
- Simptomele sindromul de apnee în somn:
- Sforăitul este prezent la majoritatea pacienților cu această patologie, dar nu toți pacienții cu sindrom de apnee în somn, sforăie.
- Somnolența pe timpul zilei, adormire în circumstanțe neadecvate (la film, teatru, săli de așteptare), sau în timpul conversațiilor, la volan.
- Transpirații profuze pe timpul nopții în special în zona capului și cefei, somn neodihnitor, cu vise/coșmaruri, mișcări în pat, spasme musculare, mișcări involuntare ale membrelor în timpul somnului.
- Hipertensiune arterială necontrolată medicamentos.
- Diabet zaharat decompensat sau greu de controlat medicamentos.
- Simptome din sfera neurologică (cefalee matinală, vertij, accidente vasculare cerebrale la tineri, tulburări cognitive).
Diagnostic
Pacienții care prezintă simptomele de mai sus se pot prezenta medicului de familie care îi va îndruma spre medicul specialist somnolog (pneumolog, ORL-ist, medicină internă, neurologie, sau altă specialitate cu competență în somnology).
Diagnosticul de bazează atât pe anamneză (ce descrie pacientul sau familia), examen clinic (al faringelui, căilor respiratorii superioare), cât și efectuarea polisomnografiei sau poligrafiei respiratorie nocturnă.
Polisomnografia este investigația complexă care se efectuează în laboratoarele de somn, cu supravegherea unui asistent sau tehnician somnolog.
Poligrafia respiratorie nocturnă se poate efectua ambulator, pacientul doarme în patul lui, iar ulterior este descărcată și citită investigația. Dacă apar modificări de tip apnee/hipopnee, desaturări sau alte evenimente pe timpul somnului, medicul somnolog poate decide efectuarea titrării cu CPAP nocturn sau AutoCPAP nocturn. Acesta face parte din terapia sindromului de apnee în somn.
Tratament
Cea mai eficientă metodă terapeutică este ventilația cu presiune pozitivă continua (CPAP- Continuous Positive Aiways Pressure). În CPAP este utilizat un dispozitiv de ventilație care furnizează un flux aerian continuu cu presiune fixă sau variabilă (în cazul autoCPAP) prin intermediul unei măști ce se aplică etanș la nivelul feței pacientului, astfel fiind împiedicată închiderea căilor aeriene superioare în timpul somnului.
Scăderea ponderală, respectarea igienei somnului cu evitarea meselor copioase înainte de culcare, respectarea orelor de culcare și de trezire zilnic, evitarea cafeinei seara, alcoolului în cantitate mare, băuturilor carbogazoase dulci, includerea unui program de activități fizice zilnic sau cel putțin de 3 ori pe săptămână, reprezintă un rol important în îmbunătățirea calității somnului.
