Redactia Saptamana Medicala
Coxartroza sau artroza coxofemurală reprezintă localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei şoldului.
Această afecţiune, relativ des întâlnită, este cea mai invalidantă dintre artroze, putând evolua spontan până la infirmităţi grave.
Durerea este cea care alertează bolnavul, ea apare insidios ca o fatigabilitate cu intensitate crescândă.
Durerea are sediul:
în regiunea inghinală, cu iradiere pe faţa anterioară a coapsei, către genunchi;
în regiunea fesieră cu iradiere pe faţa posterioară a coapsei (pretând o confuzie cu durerea sciatică);
Suprimarea durerii este realizată prin:
tratament medicamentos: antialgic, antiinflamator (AINS), decontracturant;
tratament fizicalkinetic şi de recuperare:
termoterapie bazată pe efectul antialgic şi decontracturant al căldurii (parafină si hidroterapie)
mesoterapie blândă decontracturantă
electroterapie preferenţială pentru undele scurte ce acţionează profund pe musculatura retractată, dar se mai pot folosi curenţi galvanici si diadinamici
kinetoterapie si kinetoprofilaxie
În general, tratamentul kinetoprofilactic vizează o serie de măsuri de prevenire ca: evitarea supraponderabilităţii, a ortostatismului prelungit, a pozitiilor vicioase, a frigului, a umezelii etc.
Programele kinetoprofilactice, terapeutice şi de recuperare vor viza stabilitatea şoldului în condiţii de mobilitate. În această privinţă cea mai bună conduită este rezolvarea mobilităţii simultan cu dezvoltarea forţei dând şoldului stabilitate în condiţii de mobilitate.
În criza dureroasă a coxopaţilor, din punct de vedere kinetoprofilactic se recomandă repaus la pat, posturarea (liberă si liber-ajutată) cu şoldul în uşoară extensie, genunchiul uşor flectat sau chiar extins şi piciorul în unghi drept între plantă şi gambă.
Pentru musculatură se recomandă exerciţii cu contracţii musculare izometrice şi uşoare exerciţii de mobilizare pasivă si exerciţii activo-pasive în toate axele şi planurile pe care le permite şoldul.
După această perioadă pregătitoare care poate să dureze între 1-3 săptămâni urmează perioada de recuperare în care se recomandă programe de exerciţii în sala de gimnastică şi la bazin (hidrokinetoterapie).
În alcătuirea programelor acordăm o atenţie deosebită muşchiului cvadriceps femural şi fesierilor (mai ales celui mijlociu dată fiind importanţa lui ca stabilizator şi abductor al şoldului).
În coxartrozele incipiente programele pot atinge într-un timp relativ scurt, un bun nivel de antrenare articulară şi musculară.
Un aport de neînlocuit îl oferă hidrokinetoterapia care nu numai că uşurează greutatea corpului dar şi sedează mult durerea.
În completare este indicată bicicleta ergometrică care solicită şoldul atât articular cât şi muscular fără a-l incărca.
