Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Crioterapia se defineşte ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C, în scop terapeutic. Vectorii utilizaţi în acest scop sunt gheaţa, aerul rece şi apa aflată la o temperatură apropiată de cea de îngheţ. Gheaţa se foloseşte sub formă de calupuri şi se aplică staţionar, cu protecţie textilă (compresa), sau mobil (mişcări de masaj). Există şi varianta mai agresivă de utilizare a băilor parţiale reci de tip whirlpool, la sportivi, după traumatisme musculoligamentare, în scopul recuperării rapide.
De asemenea, există şi forma de crioterapie chimică, prin utilizarea unor substanţe precum kelen (pulverizare), pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger, în contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”.
Acţiunea crioterapiei se realizează prin:
Modificări ale circulaţiei periferice, tegumentare, pe baza reacţiei dermovasculare.
Modificări ale temperaturii superficiale
Scăderea metabolismului local, având în vedere faptul că, la scăderea cu 10°C a temperaturii tisulare, metabolismul tisular locoregional scade cu 50%.
Modificări ale conductibilităţii nervoase, în urma scăderii potenţialului de acţiune, creşterii perioadei de depolarizare, reducerii vitezei de transmitere a impulsurilor nervoase, creşterii duratei de latenţă, blocării joncţiunii neuromusculare.
Modificări ale contractilităţii musculare, cu prelungirea duratei de relaxare, creşterea iniţială a excitabilităţii, urmată de scăderea ei, creşterea iniţială a tonusului muscular, urmată rapid de scăderea acestuia (astfel, aplicaţiile scurte, de un minut, cresc performanţele musculaturii striate).
Creşterea vâscozităţii ţesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK), inclusiv a celui periarticular.
Efectele aplicării procedurii de crioterapie sunt mai prelungite decât ale aplicaţiei de căldură şi sunt prezentate în continuare:
Creşterea progresivă a timpului de contracţie musculară, cu dublarea acestuia după 20 de minute de aplicare, însoţită de dublarea timpului de relaxare musculară la 10 minute de aplicare şi triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare.
Scăderea rapidă a temperaturii cutanate până la 15-20°C, urmată de o scădere lentă, însoţită de alternarea vasoconstricţiei cutanate cu perioade de vasodilataţie, ceea ce asigură nutriţia locală pe parcursul aplicaţiei. La întreruperea crioterapiei temperatura locală creşte rapid, în funcţie de nivelul scăderii iniţiale şi de reactivitatea individuală. Pentru o aplicaţie de 20 de minute, temperatura musculară se menţine însă scăzută pentru încă 60-90 minute, după încetarea procedurii.
Tonusul muscular rămâne scăzut în măsura în care tonusul muscular iniţial era crescut prin spasticitate sau contractură, iar reflexele osteotendinoase, diminuate şi ele prin aplicarea crioterapiei, revin la valori normale după 30 de minute de la încetarea aplicaţiei.
Analgezia, care este datorată scăderii receptivităţii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor, diminuării transmiterii aferentelor dureroase, efectului “porţii” de la nivel medular şi scăderii metabolismului (cu scăderea concomitentă a producţiei de substanţă P, cât şi a altor neurotransmiţători).
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
