denumit și sindromul X sau sindromul rezistenței la insulină este o dereglare metabolică ce afectează din ce în ce mai multe persoane și cuprinde o serie de simptome care apar frecvent împreună: obezitate, toleranță scăzută la glucoză, dislipidemie și hipertensiune arterială.
OMS a elaborat 5 parametrii care necesită monitorizare timp îndelungat iar prezența a 3 parametrii poate susține diagnosticul acestei afecțiuni: TA>130/85 mmHg; Glicemia a jeun >6,1 mmol/l sau >110mg/dl; Obezitate de tip abdominal: circumferința abdominală la bărbați depășește 102 cm iar la femei depășește 88cm; HDL-colesterol scăzut - <1,04 mmol/l la bărbați ; <1,29 mmol/L la femei; Trigliceride >1,69 mmol.
Deși incidența este de 25-39 %, la populația adultă este în continuă ceștere, mai ales în țările dezvolate unde depășeste 40%, în prezent înregistrându-se cazuri numeroase și în rândul adolescenților și chiar a copiilor.
Evoluția este de obicei gradată, cu cât sunt depistați mai mulți parametrii, cu atât crește riscul de mortalitate prin BCI (sau alte afecțiuni cardiace) sau AVC.
nu este un fenomen foarte clar de diagnosticat; prezența obezității asociată cu rezistența crescută la insulină și anomalii ale profilului lipidic din sânge pot fi semne care atestă această suferință.
S-a presupus că există o cauză comună a acestor simptome și aceasta poate fi reprezentată de hiperactiviatatea sistemului nervos simpatico ce determină rezistența la insulină precum și modificările profilului lipidic (dislipidemie), iar creșterea insulinei periferice induce creșterea activității simpatice și în final apariția hipertensiunii arteriale.
De asemenea consider că la baza apariției acestor tulburări metabolice se află chiar dezechilibrele endocrine existente la acești pacienți.
Se instalează astfel un cerc vicios care se autoîntreține și se extinde contribuind la apariția afecțiunilor cardiovasculare, cerebrale și a celor renale. Simptomele sindromului metabolic sunt atât de bine interconectate încât nu este suficient să se trateze numai unul dintre ele. S-a stabilit că terapia țintită antiihipertensivă nu a reușit să reducă mortalitatea prin accidente coronariene.
TRATAMENT:
Reducerea activității nervoase simpatice și asigurarea unui echilibru neuro endocrin reprezintă abordarea polivalentă a ținerii sub control a sd.metabolic.
Plecând de la certitudinea că produsul URSOMAX ELIDOR induce echilibrul endocrin și de la simpla constatare că după administrarea produsului pacienții relatau o stare de agitație și ușor tremor, au fost monitorizate atent valorile glicemiilor cu ajutorul unui glucometru usual (sânge capilar). S-a constatat că la o oră după administrarea de Ursomax valorile glicemice scădeau cu 10-20 md/dl (de la valori inițiale cuprinse între 150-200 mg/dl).
Mecanismul de acțiune nu este cunoscut încă (fie scade rezistența periferică la insulină, fie induce sinteza de insulină) dar acest produs realizează un echilibru metabolic și endocrin excepțional.
De asemenea administrarea concomitentă de INFRALIPID U asigură normalizarea profilului lipidic și acționează sinergic cu URSOMAX-ul împotriva ateromatogenezei.
Controlul hipertensiunii arteriale poate fi realizat prin administrarea de ALITENSIN (3-4 cp/zi) prin combinația excelentă de vâsc, păducel, tinctură de propolis și usturoi.
Pilonul așa zis central “hiperactivitatea nervoasă simpatico” poate fi diminuată prin administrarea de CALMOPLANTIN (2-4 cp/zi), un excelent sedativ și cardioprotector care nu determină tulburări ale atenției și memoriei.
Ultima conduită este reprezentată de asigurarea unei protecții hepatice esențială în orice schemă terapeutică atât alopată cât și naturală. Se recomandă produsul NOVOPLANT -4 cp/zi care prin combinația de siminoc, mentă, coriandru, tinctură de armurariu susține multiplele funcții hepatice esențiale unui organism aflat în lupta cu boala secolului.
Astfel tratarea sindromului X poate constitui principala strategie de prevenție a diabetului zaharat de tip 2 și a bolilor cardiovasculare.
Dr. Sorin Godeanu
Dr. Elena Andrei
