Farm. Dr. Felicia Andrei
Fără a cunoaşte principiile de bază ale homeopatiei din punct de vedere teoretic şi a fi familiarizaţi cu aplicabilitatea practică a acestora, nu putem să ne imaginăm efectul şi puterea acestora, precum şi capacitatea subtilă de a influenţa în mod benefic starea utilizatorului lor, permitând îmbunătăţirea, uneori foarte rapidă, a parametrilor bazali decelabilili, concomitent cu o creştere a forţei vitale active. Mulţumirea pentru acest progres este exprimată cu recunoştinţă de persoana eliberată de suferinţă prin diverse metode, însă o evaluare obiectivă a acţiunii remediului este relativ greu de cuantificat. La fel cum este foarte dificil să evaluăm starea de sănătate recucerită prin intermediul acestor produse şi de fapt: cât anume din gradul iniţial de sănătate am recuperat? Ştiinţa sau mai bine spus arta homeopatiei ne poate ajuta în mod real şi în această privinţă, pentru că probabil fiecare dintre noi am dori să ştim la un moment dat cât de sănătoşi sau cât de bolnavi suntem.
Această metodă de diagnostic şi tratament a fost descoperită şi dezvoltată acum mai bine de 200 de ani de medicul şi farmacistul german Samuel Hahnemann, care a călătorit în acea perioadă chiar pe teritoriul actual al României, parte a Imperiului Habsburgic. Rămânând apoi câţiva ani aici în palatul Brukenthal, unde avea la dispoziţie biblioteca ce la momentul respectiv era depăşită doar de arhivele Vaticanului şi studiind metodele tradiţionale curative ale populatiei locale din Transilvania şi Banat (probabil transmise din generaţie în generaţie pe cale orală din timpurile dacice), el a aprofundat şi îmbunătăţit tehnicile de preparare, dozare, potenţare şi administrare a remediilor naturale. Astfel, după revenirea în patria natală devenit, încă din tinereţe, unul dintre cei mai proeminenţi oameni de ştiinţă ai epocii sale, datorită perseverenţei intuitive, organizării riguroase şi a inteligenţei sale excepţionale. Dezamăgit de limitele posibilităţilor terapeutice, oferite pacienţilor de medicina vremii, el a dorit să conceapă o alternativă şi a început să caute un sistem mai performant de tratament. Succesul acestuia, demonstrat prin numeroasele cazuri clinice acribic consemnate, a declanşat o adevarată revoluţie a medicinei. Admirabil este şi faptul că de la el ne-au rămas până în ziua de astăzi ˝Materia medica˝ şi ˝Organonul˝(numit şi absolut neblasfemic: Biblia homeopată) la care s-a adăugat apoi ˝Repertoarul˝, instrumente nelipsite ale practicienilor homeopaţi din întreaga lume. Sigur că ele au fost modernizate, updatate şi digitalizate, stând la dispoziţia tuturor în baze de date extraordinare sau mai nou în aplicaţii software. Alţi cercetători au continuat munca sa de-a lungul anilor: Boericke, Boenninghausen în spaţiul germanic sau Kent în Anglia. Şi în zilele noastre avem continuatori şi revigoratori ai acestei opere, dintre care distingem mai ales pe Vithoulkas, recunoscut la nivel mondial ca lider al homeopatiei clasice uniciste şi multiplu onorat, printre altele cu premiul Nobel alternativ. El este contemporan cu noi şi a imaginat un sistem genial, exceptional de logic şi efectiv pentru evaluarea sănătăţii pe 4 grupe subîmpărţite în 12 niveluri. Fiecare organism funcţionează pe un anumit nivel de sănătate.
La vârful scalei se află organismele cu o stare generală de sănătate buna şi cu mecanisme de apărare ce funcţionează bine, fără predispoziţii ereditare grave. Pe măsură ce coborâm pe scală, mecanismul de apărare devine tot mai slab şi sistemul imun este tot mai des pus în pericol, prin urmare tendinţa de a dezvolta stări patologice grave creşte. De vreme ce apărarea este puternică la nivelurile superioare, este puţin probabil ca aici să se manifeste boli importante, cu excepţia cazurilor în care indivizii sunt supuşi la un stres extrem, astfel activând o predispoziţie ereditară latentă. Desigur idealul este de realiza încadrarea într-un nivel superior de sănătate iar remediile homeopate pot realiza creşteri graduale pe nivele sau chiar salturi peste unul sau mai multe nivele.
Dar ce se doreşte a se realiza prin administrarea unui preparat homeopat unic, corect spre deosebire de amestecurile complexe homeopate ? Se urmăreşte activarea prin metode blânde a mecanismelor de aparare ale organismului într-o direcţie curativă, fără bulversarea multidirecţională a acestuia. Este ca şi cum o persoana înţelege perfect când i se vorbeşte în limba maternă dar nu poate distinge atunci când i se vobeşte concomitent în mai multe limbi străine, mai ales dacă nu le cunoaşte. Astfel se poate restabili efectiv echilibrul natural – homeostazia. Iar cand vorbim de acest lucru nu ne referim doar la parametri fizici, asa cum se face în general, ci aici lucrurile merg mult mai profund, chiar până la o rebalansare a nivelelor mental şi emoţional care sunt adeseori sau apropape întotdeauna implicate în fenomenul patologic. Chiar şi medicina clasică utilizează termenul de somatizare şi mai recent aceste doua direcţii aparent contradictorii conlucrează actualmente pentru a realiza dezideratul final: starea de sănătate. Societăţile dezvoltate au înteles deja că experienţa sintetică are multiple repercursiuni negative asupra organismului uman şi revin masiv la aceste metode nenocive, naturale, aprobând şi reglementând în mod pozitiv legislaţia favorabilă aplicării lor clinice şi rambursării procedurilor sau a remediilor prin casele de asigurări, conform cererilor şi dovezilor clinicienilor şi pacienţilor.
