Dr. Daniela Cioplean
Revoluția informațională și evoluția tehnologiei, care au înregistrat în ultimii ani niște salturi spectaculoase au transformat total viețile noastre. Nu putem nega însă avantajele legate de acestea, care ne ajută să comunicăm uluitor de repede și de complex, să facem lucruri cotidiene care în urmă cu 10 ani păreau inaccesibile sau imposibile.
Tefefonul fix s-a transformat într-un telefon mobil care la randul lui s-a transformat în telefon + televizor + computer + cinematograf + sală de curs sau de concert + sală de jocuri etc. Din nefericire, acest mic obiect din ce în ce mai subțire și mai performant a început să ne schimbe modul de viață, să ne facă dependenți de el și, cel mai rau, a ajuns să ne crească și să ne educe copiii.
Se întâmplă destul de frecvent ca în sala de așteptare să văd doi părinți tineri total absorbiți de telefon în timp ce micul lor urmaș fie dărâmă tot ce întâlnește în cale fără să declanșeze vreo reacție din partea lor, fie să fie și el cu ochii ațintiți în hiperconvergență, la 20 cm de ochi, într-un joc care se derulează pe un al treilea smartphone al familiei. Sau, și mai interesant, în cabinet intră însoțit de părinți un copil de sub 1 an care plânge continuu, fără să știm de ce și căruia i se vâră în ochi un smartphone pe care se derulează un joc sau altceva, în timp ce mi se explică: “doar așa o să stea liniștit”.
Da, este adevărat, doar așa stă liniștit, atât de liniștit încât atunci când revine la un nou control peste 6 luni, 1 an, 2 ani de regulă nu vorbește, are probleme mari de concentrare sau, mai rău, de comunicare, cu elemente autistice.
Despre dezvoltarea psihică a copiilor ai căror părinți consideră că gadgeturile pot înlocui procesul educațional o să-i las pe specialiști să vorbească. Despre ce înseamnă utilizarea excesivă a micilor ecrane magice pentru ochii copiilor și adolescenților o să vorbesc însă eu.
În ceea ce privește copiii sub vârsta de 2 ani, atât oftalmologii cât și psihiatrii consideră că efectele utilizării smartphone-ului ca mijloc de divertisment vizual sunt nedorite și imprevizibile. Excesul acomodativ și de convergență pe care le induce acesta pot compromite definitiv dezvoltarea normală vederii și în special a vederii binoculare, care este încă în formare la această vârstă, declanșând dezechilibre mari.
În ultimii ani se observă o creștere accelerată a cazurilor de miopie la copii și adolescenți. Evoluția acestor miopii este semnificativ mai dramatică decât la generațiile anterioare și este în evidentă legatură cu utilizarea excesivă și îndelungată a vederii la distanță mică (nici un adolescent nu ține telefonul la peste 33 cm unde noi ca specie putem face acest efort de adaptare a vederii în mod fiziologic, toți utilizatorii tineri îl țin mai aproape). Există o directă proporționalitate între timpul petrecut cu ochii în telefon (și la tineri este de ordinul orelor), distanța mică față de ochi de sub 30 cm și evoluția trenantă a miopiei.
Nici după vârsta de 2 ani lucrurile nu stau mai bine, pentru că în ultima perioadă s-au publicat multe studii care semnalează apariția de strabisme acute convergente ca urmare a utilizării excesive a gadgeturilor vizuale, în special a smartphone-ului/I-phone-uli. O parte din ele sunt reversibile dacă copilul sau adolescentul își schimbă modul de viață și renunță la această activitate. O altă parte însă au evoluție mult mai gravă, ireversibilă , soldata cu vedere dublă și necesită intervenție chirurgicală pentru reabilitarea vederii binoculare. Vorbim despre copii care nu au strabism în antecedente.
Nu știm încă ce se întâmplă cu cei care o dată tratați continuă să facă același lucru, petrecându-și ore în șir cu ochii în telefon.
Nu este greu de dedus cam ce înseamnă utilizarea la nivel de ore pe zi a telefonului ca mijloc de divertisment vizual la un copil care a fost tratat pentru strabism și care prin urmare este mult mai vulnerabil și se poate decompensa mult mai usor.
Ca medici suntem puși uneori în situații dificile pentru că părinții așteaptă explicații de la noi despre evoluția acestor probleme fără să aibă vreun control a ceea ce se întâmplă în propriile lor familii în timp ce copiii nu sunt supravegheați.
Lumea se transformă și nu suntem foarte pregătiți pentru ce urmează dar exagerările nu au dus la nimic bun niciodată. Dacă avem principii de viață sănătoase și reușim să comunicăm cu copiii noștri și vom încerca să-i înțelegem și să-i îndrumăm avem mai multe sanse să supraviețuim sănătoși (și noi și ei) acestei transformări în mijlocul căreia ne aflăm.
