Genuchiul, articulația intermediară a membrului inferior, este cea mai voluminoasă articulație a organismului și fiind o articulație superficială, neprotejată, este cea mai expusă.
Este dominata de artroze, artrite, afectarea meniscurilor, ligamentelor, tendoanelor periarticulare și a burselor seroase.
Putem defini procesul artozic ca fiind rezultanta fenomenelor mecanice și biologice care duc la destabilizarea echilibrului dintre sinteza și degradarea cartilajului și osului subcondral. Acest dezechilibru poate fi ințiat de factori multipli: genetici, de dezvoltare, metabolici și traumatici. Artroza afectează toate țesuturile articulațiilor diartrodiale, și se manifestă prin modificări morfologice, biochimice, moleculare și biomecanice ale celulelor și matricei cartilaginoase, care conduc la ramolismentul, fisurarea, ulcerația și pierderea cartilajului articular, o scleroză a osului subcondral și producția de osteofite și de chisturi subcondrale. Când devine simptomatică, artroza se însoțește de dureri și limitarea mobilității articulare, un eventual epasament articular și grade variabile de infamație locală.
Degradarea cartilajului poate surveni în numeroase situații, care poti fi clasificate în mai multe moduri.
Din punct de vedere al sursei factorilor care pot agresiona cartilajul, degenerarea cartilaginoasă poate fi determinată de:
- factori exogeni (din afara țesutului cartilaginos):
- solicitarea mecanică (care poate ajunge să fie de câteva ori mai mare decât greutatea corpului în anuminte momente în cazul articulațiilor membrelor inferioare);
- condițiile mecanice defectuoase;
- incongruența suprafețelor articulare;
- surmenajul mecanic funcțional, profesional sau sportiv;
- excesul ponderal;
- agenți citologici care determină degenerarea postmitotică a celulei cartilaginoase, cu afectarea unui întreg teritoriu de țesut; - factori endogeni:
- afectarea nutriției cartilajului: acest mecanism este favorizat de lipsa vaselor nutritive proprii ale cartilajului, care își asigură nutrienții aproape exclusiv prin difuziune de la nivelul lichidului sinovial. Din această cauză, traseul pe care-l parcurg nutrienții de la nivelul vaselor sinoviale până la elementele celulare cartilaginoase este lung și expus, parcurgând peretele capilarului sinovial, țesutul sinovial, lichidul sinovial, substanța intercelulară a cartilajului;
- modificări ale circulației sanguine sinoviale;
- modificări structurale ale vaselor sinoviale;
- modificări structurale (fibroza) țesutului synovial;
- modificări cantitative și calitative ale lichidului synovial;
- modificări ale substanței intercelulare cartilaginoase.
Toate aceste situații au ca efect reducerea nutriției cartilajului, și așa redusă, rezultând un dezechilibru între necesitățile aferente activității de sinteză și aportul de nutrienți.
Gonartrozele, reprezintă cauza a peste 50% dintre cazurile care ne consultă pentru dureri ale genuchilor și limitarea mobilității. În majoritatea cazurilor, leziunile cartilaginoase debutează la nivelul articulației femuro-patelare prin dureri la urcatul și coborâtul scărilor și la mișcarea de flexie în lanț cinematic închis, prin cracmente la mobilizarea transversală și logitudinală a rotulei, prin senzația de frecare rugoasă. Durerile cedează la repaus. Radiografia evidențiază osteofite rotuliene și uneori eroziuni (intern sau extern), ceea ce poate duce la o dezaxație a genuchiului de 90* devine deficitară. În cazul unei osteoporoze, genuchiul se deformează progresiv.
Deficiențele funcționale determinate de genuchiul artrozic sunt:
- instabilitatea fie cea pasivă sau activă;
- limitarea mobilității articulare pe flexie, extensie sau ambele;
- mobilitate patologică.
Gonartroza se poate prezenta clinic în 3 stadii:
1. Stadiul inițial, care manifestă o capacitate ușoară și intermitentă de “înzăvorâre” a genuchiului în mers, ușoară hipotrofie a cvadricepsului, crepitații moderate;
2. Stadiul evoluat, al durerii intense care apare în otostatism și mers, limitarea mobilității până la 90*, creșterea în volum a genuchiului, crepitații, usor flexum, hipotrofie și hipotonie importantă a cvadricepsului, instabilitatea genuchiului în mers și uneori chiar și în deviații laterale ale sale (genu valgum și genu varus).
3. Stadiul final, cu dureri în repaus, frecvente inflamări, mobilitate sub 90*, deformații evidente ale articulației, flexum și deviații în plan sagital, frontal, mers greu, făcând absolut necesară utilizarea bastonului.
Deci, obiectivul numărul unu în recuperarea genuchiului este refacerea stabilității lui în ortostatism și în timpul mersului. În continuare în ordinea importanței, după stabilitate, este refacerea mobilității lui până la limite cel puțin funcționale. Refacerea tonusului muscular al cvadricepsului și a elasticității mușchilor posteriori ai coapsei reprezintă un alt obiectiv foarte important deoarce cvadricepsul se hipotofiază repede iar mușchii ischiogambieri se retractează repede.
În tratarea gonartrozei și nu numai, perfecționarea tehnologică a permis o nouă formă de terapie ce se adresează tuturor pacienților cu boli acute și cronice ale sistemului locomotor, aceasta fiind terapia “Platelet Rich Plasma”, sau terapia bogată în trombocite.
Terapia PRP permite reducerea numărului de preparate antiinflamatorii și analgezice folosite de obicei pentru atenurea sindromului de durere sau chiar renunțarea completă la aceasta.
Un alt avantaj al acestui complex regenerativ este posibilitatea folosirii lui concomitent cu alte metode de întreținere și chirugicale de tratament al sistemului osteo-articular, precum și cu procedurile de fizioterapie.
Cum funcționează?
efectul țintit se explică prin proprietățile produsului, plasma trombocitară a pacientului care în 15`, printr-un procedeu simplu de recoltare-centrifugare a sângelui, se obține plasmă cu o cantitate de trombocite de până la de 9 ori mai mare față de valoarea normală, iar pe lângă acest conținut înalt se regăsesc în compoziția ei: proteine, vitamine, hormone - elemente esențiale pentru funcționarea normală a articulațiilor.
Procesul de vindecare se realizează în 3 etape:
- Etapa inflamatorie - apare imediat după infiltratie și până la 72 ore după. În această perioadă, pacientul poate suferi o amplificare a durerii, datorita inflamației ce se produce la nivel local;
- Proliferarea celulară - această a doua etapă din procesul de vindecare este importantă datorită numărului foarte mare de celule noi ce se formează în perimetrul țesutului lezat, datorită numărului mare de factori de creștere eliberat;
- Remodelarea țesutului, aceasta este ultima etapă de vindecare, fiind reprezentată de diferențierea celulelor nou formate.
Avantajele terapiei PRP sunt următoarele:
- Inițierea de mecanisme proprii de vindecare
- Regenerarea țesuturilor afectate
- Reducerea timpului de refacere
- Reducerea durerii, comparativ cu metodele clasice de tratament
- Reducerea consumului de medicamente
- Scăderea riscului unei posibile intervenții chirurgicale a afecțiunii netratate.
Afecțiuni frecvente ce pot fi tratate cu PRP:
- traume ale mușchilor, ligamentelor și tendoanelor
- osteoartroze
- osteoartrite
- tendinopatii/tendinoze
Contraindicații:
Nu se recomandă tratamentul persoanelor care suferă de:
- stări trombocitopenice
- tumori maligne
- febră de orice etiologie
