Farm. Dr. Felicia Andrei
Uleiurile vegetale esenţiale volatile fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, chiar dacă de acest lucru nu ne dăm seama întotdeauna. Mirosurile care ne înconjoară sunt în mare parte create de minuscule particole care se degajă în aer de obicei din surse vegetale.
Cantități mari de ulei volatil se produc anual şi se estimează că producția mondială totală, în tone metrice, a fost repartizată mai ales pe cele mai utilizate game: citricele ( incluzând lămâi, portocale dulci, grapefruit, mandarine, clementine şi limete), eucaliptul dar şi menta sau mărarul. Conceptul de aromă este în același timp diferit și mai larg decât cel al uleiului esențial, întrucât se aplică oricărui principiu parfumat care emană din substanțe naturale sau care este generat de un procedeu fizic, chimic, sau enzimatic (exemplul include cafeaua prăjită, carnea la grătar, peștele, brânză). Există şi uleiuri volatile sintetice produse din substante organice purificate care imită exact structura originală (pe care le găsim mai ales în produsele de îngrijire, spălare şi curăţare). Uleiurile vegetale naturale cer utilizarea diferitelor metode de extragere a aromelor din resurse vegetale si sunt preferabile celor chimice. Rezultatele sunt uleiuri esențiale naturale sau unturi, în funcție de procentul de ceară extras din produs. Toate aceste tehnici pot să denatureze aromele extrase din materiile prime. Acest lucru este datorat utilizării de căldură, solvenți duri sau prin expunerea la oxigen în procesul de extracție care va denatura compușii aromatici schimbându-le mirosul. Aromele sunt produse sau substanțe destinate să fie adăugate în alimente, odoranţi sau medicamente pentru a masca sau a îmbunătăți gustul sau mirosul, cu excepția substanțelor care au doar un gust: dulce, acid sau sărat.
Poate acum, în perioada sărbătorilor, realizam acest lucru mult mai frecvent atunci când trecem pe lângă un brad natural împodobit, pe lângă o piaţă de Crăciun unde suntem inundaţi din toate părţile de senzaţii olfactive sau suntem în bucătăria proprie ori a mamei sau a bunicii şi folosim o serie de mirodenii solide sau lichide cu arome deosebite, care vor imprima prăjiturilor, cozonacilor şi biscuiţilor acel gust şi miros caracteristic care ne va încânta şi ne va rămâne în memorie pentru mult timp. Un citat celebru spune că „ Simţul mirosului este simţul amintirilor delicate „. Cine nu işi aduce aminte de parfumul de coajă de portocală, migdale, nuci şi alune sau de cocos? Astfel rechemăm în memorie amintirile din copilărie dulcegi, cu iz de scorţişoară şi cuişoare sau cele ale adolescenţei vanilate, trandafirate şi poate ale vieţii adulte mentolate, până la zilele senectuţii liniştite de parfumul lavandei. Se pare că suntem dotaţi cu o memorie olfactivă şi chiar cu o inteligenţă aromatică. Ştim din instinct să evităm mirosurile neplăcute şi să apreciem în mod pozitiv unele arome sau chiar să ajungem să le adorăm atât de mult încât să le clasăm drept preferate absolute. Fiecare dintre noi avem probabil în minte un astfel de miros sau o asemenea ierarhie de la foarte neplăcut la foarte plăcut. În modul acesta ne alegem de exemplu parfumurile corporale sau cele de încăpere. Rareori acestea sunt uleiuri volatile unice, mai des fiind amestecuri mai mult sau mai puţin diluate cu anumiţi solvenţi sau chiar apă. Bineînţeles acestea sunt deja mirosuri compuse, arome ce conţin mai multe note şi formează ca un buchet de senzaţii sau aşa cum uneori sunt corelate chiar cu senzaţiile auditive, putem spune chiar că formează o simfonie. S-a transmis şi denumirea de poutpouri, preluată din limba franceză, pentru melange-uri de părţi vegetale cum ar fi frunze, flori sau numai petale de flori, achene, conuri sau bacele unor fructe impregnate cu uleiuri vegetale parfumate. Îndrăgite sunt şi metodele de degajare a mirosurilor prin arderea acestor componente vegetale direct sau a unor pulberi ori a altor materiale impregnate (cum ar fi de exemplu beţişoarele parfumate) precum şi folosirea lămpilor cu uleiuri frumos mirositoare pentru degajarea esenţelor cuprinse în acestea. Aici trebuie precizat faptul că agentul termic, sub diferite forme, poate determina modificarea acestor mirosuri şi bineînţeles trebuie cunoscute exact temperaturile indicate a fi utilizate pentru a nu ajunge la degajarea unor produşi mai mult nocivi decât utili. De aceea recomandabile pentru a fi utilizate în răspândirea facilă, de durată şi mai ales pe suprafeţe mai extinse a acestor uleiuri sunt difuzoarele. Acestea folosesc ca transportor mici picături de apă care sunt împrăştiate împreună cu uleiul volatil ca un abur fin în zona de acţiune dorită.
Şi de fapt ce căutăm să obţinem cu aceste uleiuri, decât o senzaţie de bine sau în unele cazuri o îmbunătăţire chiar a stării de sănătate. Iar acest lucru nu este nou, el având rădăcini străvechi în istoria umanităţii, pentru că încă de la începuturi omul a avut această preocupare de a-şi parfuma mediul său ambiental, ori a schimba în sens pozitiv gustul şi aroma hranei zilnice, fie de a utiliza aceste uleiuri naturale pentru efectul lor curativ, uneori chiar miraculos. Dovezi în acest sens există chiar în picturi rupestre, în grotele în care trăia omul preistoric dar şi în înscrisuri biblice care amintesc mereu de aceste esenţe vegetale foarte preţuite în acele timpuri. Dacă vorbim despre sărbătoarea ce ne aşteptă în curând, Naşterea pruncului Isus în ieslea de la Bethleem, chiar aceasta a fost întâmpinată de regii acelor timpuri cu daruri ce conţineau mir şi smirnă, unele dintre cele mai valoroase uleiuri până în zilele noastre. Apoi de-a lungul secolelor această pasiune nu a fost părăsită, ci dimpotrivă îmbogăţită cu diverse sortimente. De aceea noi continuăm o lungă tradiţie salutară şi încântător mirositoare!
