Glanda tiroidă îndeplinește un rol major în dezvoltarea și funcționarea întregului organism, de la controlul funcțiilor vitale, la activitatea fizică, funcția cognitivă, fertilitate, creștere și regenerare tisulară.
În ultimii ani ne confruntăm cu o creștere importantă a numărului persoanelor cu afecțiuni tiroidiene, în principal datorate dezechilibrelor în aportul de iod și de seleniu.
Iodul este esențial în sinteza hormonilor tiroidieni, motiv pentru care și în România este obligatorie, din 2002, iodarea universală a sării. În felul acesta este prevenită apariția și extinderea gușii endemice prin carența iodată, îndeosebi în zonele subcarpatice și de deal, cunoscute cu această patologie.
Combinat cu stresul, îndeosebi generat de adaptarea la factorii de mediu, poluarea, carențele nutriționale sau bagajul genetic, fac ca iodul acumulat, deseori în exces, să genereze modificări în configurația unor proteine din structura tiroidiană. Acestea induc un răspuns de tip autoimun cu apariția de anticorpi antitiroidieni (antitiroidperoxidază ATPO și antitireoglobulină ATG) ce pot, la rândul lor, modifica sinteza globală de hormoni tiroidieni.
Aspectul clinic al tiroiditei autoimune (Hashimoto) este extrem de variat.
Cea mai frecventă formă clinică este hipotiroidia, nivelul scăzut al hormonilor tiroidieni fiind cel mai adesea întâlnit la femei (aproximativ 88% din cazuri conform INSP) și în mediul urban (70% din cazuri). Conform aceleiași surse, anual sunt depistate cazuri noi de hipotiroidie, apreciindu-se că din 2010 până în 2016 incidența a crescut cu aproximativ 58%.
Oboseala excesivă, somno-lența, uscăciunea și împăstarea pielii, căderea mai accentuată a părului, precum și tulburări ale ciclului menstrual, diminuarea libidoului și creșterea valorilor lipidelor sangvine sunt principalele semne ale insuficienței tiroidiene. La polul opus, se află hipertiroidia, mai puțin frecventă, însă dominată de tulburări mai evidente clinic, precum tulburarea de ritm cardiac, tremor, insomnie, scăderea accentuată a randamentului fizic și psihic.
Cât privește balanța ponderală, dacă scăderea accentuată în greutate este o caracteristică generală în hipertiroidie, reciproca însă nu este valabilă. Cu riscul de a dezamăgi opinia multora, mai puțin de 10 % dintre persoanele care suferă de hipotiroidie pot pune pe seama acestei tulburări excesul ponderal important.
Instituirea tratamentului adecvat, substituția hormonală tiroidiană, respectiv antitiroidienele de sinteză, împreună cu o monitorizare atentă a pacientului, restabilește, în timp, echilibrul funcțional tiroidian.
La fel de important pentru organism și, mai nou demonstrat, pentru o funcție tiroidiană echilibrată, este și Seleniul. Acesta este un element important pentru organism fiind indispensabil pentru funcția unor proteine cu rol enzimatic (selenoproteine), una dintre acestea fiind deiodinaza selenodependentă, al cărei rol este esențial în metabolismul hormonilor tiroidieni.
Întrucât în ultimele decenii deficitul de Seleniu din sol, în urma eroziunii constante, precum și agricultura organică au redus substanțial aportul acestuia prin dietă, s-au dezvoltat suplimentele alimentare cu seleniu.
Dacă este să alegem, și putem să o facem, preferăm să folosim suplimente care au eficiența și siguranța dovedite științific, în urma cercetărilor și studiilor clinice, pentru Seleniu fiind preferată sursa organică.
Cercetătorii danezi au patentat o drojdie îmbunătățită cu Seleniu, SelenoPrecise, cu o compoziție complexă și cu avantajul de a fi standardizată. Superioritatea și eficiența ei sunt date de biodisponibilitatea mare a Seleniului, de 88,7%.
Controlul deficitului de Seleniu permite scăderea numărului de persoane cu deficiențe funcționale tiroidiene, scade efectul autoimunității tiroidiene și îmbunătățește substanțial calitatea vietii oamenilor.