Prof. Univ. Dr. Simona-Roxana Georgescu
Papilomavirusurile (PV) reprezintă un grup de virusuri care pot afecta atât omul cât şi numeroase specii de animale (câinele, iepurele, porcul, elefantul, bovinele etc). Cu toate acestea, PV au specificitate înalta atât pentru gazdă cât şi pentru ţesut. PV de la o anumită specie nu infectează alte specii. Până în acest moment au fost caracterizate mai mult de 200 de tipuri de PV, dintre care peste 150 de tipuri sunt PV umane. Virusurile HPV sunt împărţite în tipuri care infectează preferenţial pielea şi tipuri care infectează preferenţial mucoasele, inclusiv mucoasa orală, conjunctivală, nazală, laringiană, anală şi cervicală. Virusurile HPV includ tulpini asociate cu risc oncogenic înalt dar şi tulpini cu risc oncogenic scăzut.
Dr. Simona-Roxana Georgescu
Prof. Univ. Dermato-venerologie, UMF “Carol Davila”, Bucureşti, Şef Secţie Dermato-venerologie Spitalul “Dr. Victor Babeş”, Bucureşti
Transmiterea HPV se face prin contact direct cu o persoană infectată, prin autoinoculare sau indirect, prin obiecte sau suprafeţe infectate (ex. piscine, bazine). Microtraumatismele favorizează inocularea virală. De aceea leziunile apar frecvent la nivelul mâinilor şi degetelor, zone susceptibile traumatismelor repetate. Leziunile cutanate sunt frecvente la copii, aproximativ 20% dintre şcolari fiind afectaţi. Odată cu înaintarea în vârstă, incidenţa scade, probabil datorită creşterii eficienţei mecanismelor imune. Leziunile genitale se transmit prin contact sexual. Studiile arată că până la 70% dintre femeile active sexual vor prezenta pe parcursul vieţii infecţie cu HPV.
Cele mai importante leziuni din sfera dermatologică determinate de infecţia HPV sunt: verucile vulgare, verucile plantare, verucile plane şi condiloamele acuminate. În plus, rolul anumitor tulpini de HPV în patogeneza cancerului de col uterin a fost demonstrat şi potenţialul oncogenic al acestui virus a fost intens studiat în ultimii ani.
Verucile vulgare sunt mai frecvent la şcolari şi adulţii tineri, incidenţa lor scăzând semnificativ la adulţi. Pacienţii imunosupresaţi, în special cei cu infecţie HIV sau cei care urmează tratament imunosupresor pentru transplantul de organe, sunt predispuşi să dezvolte forme mai severe, recalcitrante la tratament. Leziunile se prezintă sub forma unor papule rotund-ovalare, de culoare galben-cenuşie, cel mai frecvent localizate în zone predispuse traumatismelor precum degetele, dorsul mâinilor, coatele şi genunchii. Orice regiune poate fi însă afectată. Leziunile pot fi unice sau multiple şi sunt în general asimptomatice. Localizarea periunghială, în special la nivelul repliului unghial proximal, poate determina onicoliză, onicodistrofie şi durere. La nivelul feţei leziunile pot fi localizate periorificial sau în regiunea bărbii, la bărbaţi, inocularea fiind favorizată de bărbierit. Verucile vulgare pot regresa spontan după o perioadă variabilă de timp, care poate ajunge la câţiva ani.
Verucile plantare sunt aproape la fel de frecvent întâlnite precum verucile vulgare. Transmiterea este favorizată de căldură şi umezeală care determină macerarea tegumentelor şi descuamarea keratinocitelor infectate. Acestea din urmă pot fi ulterior preluate de indivizi sănătoşi care prezintă microtraumatisme plantare. Din punct de vedere clinic au fost descrise două tipuri de veruci plantare: profunde şi superficiale. Ambele tipuri pot regresa spontan, mai ales la copii.
Verucile plane sunt foarte frecvente. La bărbaţi apar pe faţă şi sunt răspândite la bărbierit. În mod similar, la femei răspândirea poate fi favorizată de raderea firelor de păr de pe picioare. Se prezintă sub forma unor papule plane, uşor hiperpigmentate, cu diametrul de aproximativ 1-4 mm, care pot fi acoperite de scuamă fină. Cel mai frecvent sunt localizate pe mâini, picioare şi faţă. Pot regresa spontan, dispariţia leziunilor fiind în general precedată de o uşoară inflamaţie.
Condiloamele acuminate reprezintă boli cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, numeroase alte tulpini, inclusiv unele cu risc oncogenic intermediar şi înalt, au fost de asemenea asociate cu producerea leziunilor. Afectează în general adulţii, prezenţa acestora la copii putând ridica suspiciunea abuzului sexual. Din punct de vedere clinic se prezintă iniţial sub forma unor papule de culoare roz care pot creşte în dimensiuni, căpătând aspectul de „creastă de cocos”. La bărbaţi leziunile se localizează mai frecvent la nivelul şanţului balano-prepuţial, glandului, tecii penisului iar la femei la nivelul vestibulului vaginal, pe labii şi, uneori intravaginal şi la nivelul colului uterin.
Condiloamele plane sunt în general tulpini cu risc oncogenic înalt. Sunt în general localizate la nivelul colului uterin la femei şi se asociază cu risc de transformare în carcinom spinocelular. Pot fi dificil de observat, utilizarea colposcopiei sau aplicarea de acid acetic uşurând identificarea leziunilor.
Tratament
Pentru tratamentul leziunilor determinate de HPV există o gamă largă de opţiuni terapeutice medicamentoase şi chirurgicale. Cu toate acestea, niciunul dintre mijloacele terapeutice disponibile până în acest moment nu asigură vindecarea infecţiei, scopul acestora fiind înlăturarea semnelor şi simptomelor asociate bolii.
Metodele distructive de tratament includ congelarea leziunilor cu azot lichid, electrocauterizarea, tratamentul cu laser CO2, laser Er:YAG, laser Nd:YAG, terapia fotodinamică, chiuretajul, excizia chirurgicală, precum şi ablaţia chimică cu acid tricloracetic şi hidroxid de potasiu. Agenţii citotoxici pot fi utilizaţi pentru tratamentul verucilor anogenitale.
Vaccinurile anti-HPV au căpătat o mare popularitate în ultimii ani, rolul acestora fiind acela de a preveni infecţia cu anumite tulpini ale virusului şi de a scădea incidenţa verucilor anogenitale şi cancerului de col uterin asociat infecţiei HPV. Vaccinul bivalent şi cel tetravalent au fost folosite timp de aproximativ 10 ani cu rezultate promiţătoare. În anul 2015, Agenţia Europeană a Medicamentului a aprobat vaccinul nonavalent. Avantajul acestui vaccin este acela că asigură protecţie suplimentară împotriva unor tulpini virale asociate cu risc crescut de dezvoltare a formelor invazive de cancer de col uterin. Vaccinul nonavalent se poate administra persoanelor de sex feminin şi masculin începând cu vârsta de 9 ani.
Infecţia HPV este o importantă problemă de sănătate publică. În absenţa unui tratament curativ, prevenţia apariţiei bolii capăta un rol din ce în ce mai mare.
