Cum poate salva disciplina mai multe vieți decât cunoștințele medicale?
Importanța igienei consecvente a mâinilor de către profesioniștii din domeniul sănătății a fost prima dată demonstrată de Ignaz Semmelweis în anii 1840. După ce a descoperit contagiozitatea febrei puerperale, el a impus tuturor studenților și asistentelor să își spele mâinile cu var clorurat înainte de a examina pacientele din secțiile de obstetrică. În ciuda minimizării ratei decesului matern de la 12% la 1%, practicile Dr. Semmelweis de spălare a mâinilor au întâmpinat opoziția diferiților lideri din spitale și a celorlalți medici. O sută optzeci de ani mai târziu, incidența eșecurilor de a proteja pacienții de efecte nocive prin simpla igienă a mâinilor continuă.
Şef lucrări Dr. Andreea Avasiloaiei, medic primar neonatolog, specialist pediatru, Disciplina Neonatologie, Departamentul Medicina Mamei şi Copilului, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi, Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie ”Cuza-Vodă”, Iaşi
Infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM) sunt infecții dobândite în cursul spitalizării, care nu au fost prezente sau în incubație la momentul internării și care au impact asupra sistemului medical prin creșterea folosirii resurselor medicale, duratei de spitalizare și a costurilor, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.
IAAM sunt, în general, considerate fie complicații inevitabile ale intervențiilor de salvare a vieții, fie defecțiuni ale sistemului care rezultă din resursele necorespunzătoare. Faptul că o parte semnificativă a IAAM poate fi prevenită are implicații grave etice, precum și medicale și economice.
IAAM reprezintă o cauză majoră de mortalitate neonatală, în special în țările în curs de dezvoltare, din cauza aglomerării spitalelor, lipsei de aplicare a practicilor de control epidemiologic, lipsei supravegherii epidemiologice corecte și utilizării necorespunzătoare a resurselor financiare limitate. Patogenii implicați sunt diferiți nu numai de la o țară la alta, dar se pot modifica pe parcursul unui an la nivelul aceleiași secții, făcând cu atât mai greu controlul epidemiologic și împiedicarea răspândirii unei IAAM. Nou-născuții reprezintă una din cele mai vulnerabile populații pediatrice, mai ales cei spitalizați în secțiile de Terapie Intensivă Neonatală, unde folosirea pe scară largă a dispozitivelor medicale, antibioticelor, alături de imaturitatea imunitară, cresc riscul dobândirii unei IAAM.
La naștere, nou-născuții, în special prematurii sunt lipsiți de bariere structurale eficiente, de o floră microbiană endogenă protectoare, având un sistem imun imatur, ceea ce îi face vulnerabili la orice tip de agresiune infecțioasă. În plus, nou-născuții internați în secțiile de Terapie Intensivă Neonatală sunt expuși la diverse intervenții terapeutice care reprezintă o poartă de intrare pentru patogeni.
Igiena mâinilor rămâne cea mai eficientă, ieftină și de încredere metodă de prevenire a IAAM. În ciuda conștientizării de către personalul medical a nevoii de igienizare a mâinilor, complianța cu protocoalele de igienă a mâinilor este în general scăzută, fiind de aproximativ 45%, chiar și în secțiile de Terapie Intensivă Neonatală. Se presupune că comportamentul de igienă a mâinilor cuprinde o componentă "inerentă", înrădăcinată din copilărie și în primul rând pentru auto-protecție, și o componentă "electivă", în primul rând pentru a proteja pe cei din jur. Deficiențele celei de-a doua sunt demonstrate prin complianța mai bună la spălatul mâinilor după contactul cu pacientul, mai degrabă decât înainte. Cu toate acestea, dacă sunt întrebați, cea mai mare parte a celor care lucrează în domeniul sanitar recunosc teoretic importanța igienei mâinilor și adesea își supraestimează propria complianță.
Implementarea protocoalelor de igienă a mâinilor este de cele mai multe ori o provocare. Au fost testate multiple intervenții pentru a convinge personalul medical de a-și îmbunătăți complianța: educare, informare, feed-back-ul performanței, supraveghere, introducerea unor chiuvete ergonomice, a unor săpunuri sau soluții îmbunătățite. Din păcate, eficiența tuturor acestor metode este demonstrată doar pe termen scurt. Sancțiunile pentru neconformitate pot reprezenta mai degrabă un element cheie decât recompensele în cazul unui comportament bun, însă aceste măsuri pot fi implementate doar la un moment dat și sunt susceptibile de a fi supuse unor controverse.
Furnizorii de servicii medicale datorează o obligație legală de îngrijire a pacienților lor. În mod similar, instituțiile de sănătate au obligația de a oferi un mediu sigur pentru protejarea pacienților împotriva efectelor nocive în timpul primirii îngrijirii. Ei au datoria nu numai de a stabili sistemele și protocoalele necesare pentru a promova siguranța pacienților, ci și să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că personalul medical respectă aceste protocoale.
Este posibil ca lipsa de aderență la protocoale simple, cum ar fi cel de igienă a mâinilor, să poată fi interpretată a neglijență medicală? Da, dar este de asemenea acceptat faptul că răspândirea unei infecții nosocomiale este rareori dependentă de un singur factor, ci de un întreg ”pachet” de măsuri de supraveghere și prevenire. Învinovățirea unui singur individ sau a unei singure strategii de control a infecțiilor este nerealistă. Inserția defectuoasă a unui cateter central poate contribui la apariția unei IAAM, dar există o multitudine de alți factori care influențează riscul nou-născutului de a dezvolta infecția, cum ar fi severitatea bolii de bază, durata de spitalizare în secția de Terapie Intensivă Neonatală, medicația primită, comorbiditățile, ca să menționăm doar câteva.
În plus, în contextul infecțiilor asociate asistenței medicale, ceea ce constituie practici și protocoale rezonabile poate fi un obiectiv în mișcare în timpul unui nou focar de boală, în special deoarece măsurile de control al infecțiilor sunt revizuite pentru a reflecta noi dovezi privind virulența bolii, căile de transmisie și metodele cheie de control. Într-adevăr, critici semnificative au fost ridicate în cazul măsurilor incoerente și uneori complet absurde de combatere a infecțiilor, diseminate în timpul anumitor episoade infecțioase. Dacă un furnizor de servicii medicale nu se conformează acestor măsuri, poate fi acuzat de neglijență? În contextul unei IAAM, pacienții sau aparținătorii pot pretinde daune doar prin expunerea la un risc de infecție și nu trebuie să stabilească faptul că au făcut, de fapt, o infecție.
Una din cele mai bune metode de a evita conflictele este de a explica familiilor faptul că IAAM sunt frecvente în secțiile de Terapie Intensivă, mai ales Neonatală, pot apărea în orice moment și pot produce efecte din cele mai neașteptate. De asemenea, dezvăluirea erorilor și deficiențelor de îngrijire atunci când acestea apar, deși dificilă, poate face ca un părinte îngrijorat să vadă medicul ca pe un egal, preocupat în aceeași măsură de soarta nou-născutului său. Preocuparea că dezvăluirea erorilor va provoca mai multe procese nu se naște în practică. Spitalele care au introdus o politică activă de dezvăluire au înregistrat o reducere a incidenței litigiilor privind practicile de malpraxis. Atunci când apare o eroare, tăcerea nu împiedică litigiul, ci adesea promovează acest lucru.
În concluzie, deși nu permanent și pretutindeni, igiena mâinilor salvează vieți, mai ales în cazul nou-născuților. Poate un singur individ nu poate interveni asupra multora din factorii de prevenție ai IAAM, dar în mod sigur fiecare implicată în îngrijirea nou-născuților poate face efortul de a-și igieniza mâinile cu rigurozitate, meditând poate un moment asupra consecințelor de a nu efectua această manevră într-o situație dată.
