Prof. Dr. Gheorghe Ion Popescu
Prof. dr. Gheorghe Ion Popescu, președintele Societății Naționale de Ortopedie și Traumatologie, Profesor Universitar, UMF Carol Davila București, Șef Clinică de Ortopedie și Traumatologie din Spitalul Clinic de Urgență București
Domnule profesor, ce tipuri de intervenții se realizează la secția de Ortopedie și Traumatologie din Spitalul Clinic de Urgență București?
Spitalul Clinic de Urgențe (Floreasca) a fost primul spital cu adevărat de urgență. Specificul nostru a fost și încă este de urgență. Față de perioada din urmă cu 30 de ani, când făceam numai traumatologie, acum tratăm și afecțiuni care țin de ortopedie, de la boli degenerative până la tumori, malformații și tot cortegiu. Suntem pregătiți pentru orice patologie osoasă dar rămânem preponderent pe servicii de traumatologie, urgențele ortopedice mari: fracturi complexe de bazin, politraumatisme care au în componență și fracturi. Suntem spitalul cu cel mai mare credit pe aceste patologii, conform unor statistici foarte serioase și bine apreciate. Acest lucru presupune multă dotare și echipe antrenate, altfel nu poți să faci performanță.
De ce ar mai fi nevoie pentru ca să atingeți și să mențineți marea performanță?
Noi deja am atins un foarte bun nivel dar traumatologia este costisitoare prin excelență și fără investiții în această ramură nu se poate vorbi de performanță. Medicina a evoluat fantastic în ultimii 30 de ani iar ortopedia chiar mai mult decât alte discipline dar și costul intervențiilor a crescut foarte mult, mai ales datorită implanturilor moderne și aparaturii sofisticate pentru montare. De asemenea, acum avem sterilizare foarte bună. Nu ne mai putem întoarce la cum lucram cu câteva decenii în urmă. În străinătate sunt institute care studiază permanent posibilități de îmbunătățire a instrumentației, fac studii bio-mecanice deosebite pentru obținerea de noi tehnologii, caută să producă materiale nobile pentru implanturi de tot mai înaltă calitate. Toată această cercetare are niște costuri care se răsfrâng în final asupra costului operației. Dar, în aceste condițiuni, azi vorbim de altă medicină!
Noi facem tot ce se face și în occident, cu rezultate la fel de bune. Condiția este să se înțeleagă că fără continuarea la același nivel a finanțării nu vom putea menține standardul ridicat pe care îl avem acum, pentru că nu vom mai lucra cu produsele medicale și tehnologiile de ultimă generație, ori acestea sunt o premiză esențială a calității actului medical în ortopedie și traumatologie.
Cum reușiți să vă păstrați medicii de elită?
În ceea ce privește corpul medical, a fost acea perioadă și la noi în care avea loc boom-ul medicinii private și plecau medici și mai ales cadre medicale medii, atrași de condiții mai bune de lucru și salarii mai atractive în spitalele private care apăreau. Ajunsesem în situația în care nu mai aveam cu cine îngriji pacienții. Acum, lucrurile s-au cam inversat odată cu măririle de salarii la personalul medical: înregistrăm tendința de revenire în spitalele de stat a personalului medical.
Ați depășit perioada în care spitalul avea și unele lipsuri materiale, mă refer la materiale medicale?
La fel, din punctul de vedere al dotărilor, acum aproximativ 5-6-7 ani aveam probleme de finanțare și spitalul înregistra datorii. Trebuie înțeles că noi primim din toată țara pacienți în stare gravă, cu politraumatisme, aproape în fază terminală și eforturile pe care le facem pentru a-i salva sau reabilita costă foarte mult, din motivele arătate. Un bolnav care vine din teritoriu cu politraumatisme cu infecții costă foarte mult, pentru că și stă foarte mult la noi și consumă multe resurse. Ar trebui ca spitalul să fie plătit per caz rezolvat nu la sumă fixă. În fiecare zi primim câte un pacient adus cu elicopterul de pe șoselele patriei. Îl lasă pe stadion și de acolo îl aducem cu ambulanța în zona de primiri urgențe. La un astfel de pacient făcut praf se lucrează săptămâni. El suferă intervenții simultane și succesive. Un pacient cu politraumatism când vine este dus întâi la Terapie intensivă iar mai departe este supus unor intervenții de chirurgie generală, de chirurgie vasculară, de neurochirurgie, de chirurgie plastică. Sunt mulți medici care participă la rezolvarea unui astfel de caz, depinde de fiecare pacient în ce patologie se încadrează.
Sper să se continue investițiile în sectorul medical, în special în medicina de urgență, pentru că aici mor oamenii și de regulă mor oameni tineri. Sistemul prespitalicesc funcționează fosrte bine. SMURD-ul îl preia foarte bine pacienții, îl aduce în spital dar dacă aici nu există pregătirea corespunzătoare, umană și materială sau tehnologică, devine inutil efortul prespitalicesc, pacientul fie nu supraviețuiește fie rămâne cu sechele grave.
Cum se procedează în cazul unor pacienți cu fracturi și politraumatisme complexe?
Avem la nivelul spitalului o structură bine pusă la punct, cu toate compartimentele de chirurgie de urgență, corelate ca să răspundă oricărei solicitări. Funcție de patologia pacientului și de gravitatea cazului se formează imediat echipa din medici cu competențele necesare și complementare și se intră pe etape de rezolvare. Se poate intra și simultan cu două echipe chirurgicale. Pe fiecare etaj se știe fiecare ce competențe și experiență are. Majoritatea ortopezilor fac aproape orice intervenții dar unele operații mai complexe, cum ar fi fractura de bazin, fracturi complexe de membre, presupun ceva mai multă experiență. Oricum, toate manevrele sunt codificate și se cunosc. Uneori se intră în etapa a doua pentru corijarea unor aspecte rămase de la prima intervenție. Oamenii sunt foarte bine antrenați. Spitalul nostru nu refuză niciun fel de urgență, din câte știu este singurul din țară.
Ce perspective de dezvoltare profesională au studenții și rezidenții pe care îi aveți la cursuri?
Studenții pe care îi avem la cursuri și în spital sunt din ce în ce mai interesați pentru Ortopedie – Traumatologie și remarc un interes crescând la studente. Altădată ortopedia era o specialitate a bărbaților, pentru că tehnologia era greoaie, rudimentară în comparație cu ce avem azi, îți trebuia ca medic ortoped să ai realmente condiție fizică. Acum aparatura este electrică și electronică, avem imagistică în sala de operație, implanturile sunt construite ca să se monteze ușor, cu stabilitate mare, mă refer la fracturi. Ortopedia a devenit o specialitate atractivă datorită acestor minunate tehnologii. Traumatologia este practic o chirurgie reconstructivă. Chiar și ortopedia. Să luăm coxartrozele: erau o rușine cu câteva zeci de ani în urmă dar acum nu mai sunt o problemă. Artroza genunchiului, la fel, după ce s-a depășit un moment de neîncredere, acum se protezează foarte frumos. Pui proteză la un genunchi, apoi pui și la celălalt, pacientul scapă de durere și își recapătă mobilitatea. La fel la șold. De aceea, ortopedia și traumatologia au devenit atractive și de-a dreptul spectaculoase pentru cine practică această profesie dar și pentru pacient.
Vă rog să insistați asupra beneficiilor pe care le are pacientul
Este adus câte un individ făcut țăndări după un accident și treptat-treptat se reface sub ochii noștri și pleacă pe picioare, în cele mai grele cazuri după o lună-două. S-a redus mult timpul de spitalizare. Altădată pentru o proteză simplă se stătea în spital două săptămâni. Acum după două zile pleacă acasă. S-a modificat și concepția de recuperare, de reabilitare a pacientului. Este altă medicină, față de ce era când am început eu acum 30 de ani! Este un salt spectaculos. Meritul este în primul rând al celor care au creat aceste tehnologii și aparaturi, al implanturilor cu care se lucrează azi. Tehnicile operatorii sunt cu totul altele azi. Înainte aveai nevoie de litri de sânge pentru transfuzii la fiecare pacient mai grav, acum dacă poți să nu-i dai sânge deloc este foarte bine, pentru că pacientul nu mai stă în pat și se recuperează mult mai repede. Nu se mai face gipsul de altădată, se pun doar niște atele de gips.
Atunci care poate fi viitorul? Până unde pot să ajungă tehnologiile novatoare?
Tehnologiile în specialitatea noastră se schimbă permanent. Peste 20-30 de ani omul va putea fi reconstruit complet din bucăți, n-o să rămână oscior neschimbat.
Abia apucăm să învățăm o tehnică de protezare că apare alta mai performantă, cât mai puțin invazivă, cu o incizie cât mai mică pentru ca seara să îl trimiți acasă. Vine dimineața și pleacă seara. În Danemarca deja se întâmplă acest lucru, cu mențiunea că acolo sunt formate în teritoriu echipe de îngrijire la domiciliu, pentru recuperare completă a mobilității. Despre aceste lucruri acum 20 de ani nici nu s-ar fi putut pune discuția. Infecțiile sunt din ce în ce mai puține, se face o sterilizare foarte bună, după ce într-o perioadă s-a abuzat de antibiotice, când au apărut cefalosporidele. Acum infecțiile sunt foarte rare.
Cu ce noutăți veniți la Conferința națională de Ortopedie și Traumatologie?
La conferința națională a societății se vor prezenta diferite teme, practic ce se face la noi la vârf. În special clinicile universitare vin cu prezentări, nu doar spitalul nostru. Vin speakeri și din străinătate. De la an la an vin tot mai mulți.
Ca o concluzie?
Viitorul va fi al intervențiilor rapide, bine făcute și reabilitare rapidă a pacientului, mă refer la toate cazurile de ortopedie și traumatologie. Asta presupune bani și investiții dacă se dorește să se mențină un standard bun.
