Prof. Univ. Dr. Simona-Roxana Georgescu
Rozaceea este o afecţiune inflamatorie cronică ce afectează aproximativ 10% din populaţia caucaziană, caracterizată prin episoade recurente şi persistente de eritem, papule şi pustule. Etiologia şi patogeneza sunt necunoscute. Persoanele cu fototip I şi II sunt mai frecvent afectate. Cu toate acestea, toate rasele şi fototipurile cutanate pot fi afectate, în cazul peroanelor cu ten închis la culoare diagnosticul fiind dificil de stabilit. Rozaceea este mai frecventă la femei, apărând în general în intervalul de vârsta 30-60 de ani.
Calitatea vieţii pacienţilor cu rozacee este semnificativ influenţată, aceştia confruntându-se cu scăderea încrederii în sine, stres emoţional şi izolare.
Patogeneză
Patogeneza bolii nu a fost încă elucidată. Frecvenţa crescută în ţările Nordice a ridicat suspiciunea asupra unei posibile predispoziţii genetice. Expunerea la radiaţii ultraviolete pare să contribuie la apariţia bolii.
Dereglările sistemului imun înnăscut, modificările vasculare şi inflamaţia neurgenică au fost de asemenea intens studiate. În plus, infecţia cu microorganisme precum Demodex folliculorum şi Demodex brevis, Helicobacter pylori precum şi Bacillus oleronius, o bacterie gram negativă asociată cu Demodex, par să fie de asemenea implicate în patogeneza bolii.
Factori trigger
- Factori de mediu: expunerea la temperaturi extreme (cald sau frig) şi la radiaţii UV
- Alimente: consumul unor alimente iuţi sau fierbinţi, alcoolul, cafeina
- Nicotina
- Efortul fizic, stresul
Din punct de vedere clinic au fost descrise 4 forme majore de boală.
- Rozaceea eritemato-telangiectatică: caracterizată prin flush cutanat pe fondul unui eritem facial persistent şi prezenţa telangiectaziilor. Leziunile pot fi însoţite de senzaţie de arsură sau înţepături şi pot fi scuamoase.
- Rozaceea papulo-pustuloasă: caracterizată printr-o erupţie alcătuită din papule eritematoase de dimensiuni mici şi pustule, pe fond eritematos. De obicei afectează zona centrală a feţei şi numai rareori se poate extinde la nivelul trunchiului. Senzaţia de arsură sau înţepătură poate fi prezentă dar mai rar decât în rozaceea eritemato-telangiectatică.
- Rinofima: apare ca urmare a hipertrofierii glandelor sebacee de la nivelul nasului şi evoluează separat de formele anterior menţionate. Spre deosebire de formele anterioare, rinofima apare mult mai frecvent la bărbaţi. Nasul este mărit de volum şi uneori diform, cu suprafaţa neregulată, eritematos. Deşi nasul este cel mai frecvent interesat, rozaceea poate fi localizată şi la nivelul bărbiei, urechilor, frunţii sau pleoapelor.
- Rozaceea oculară: este o formă specială de rozacee care poate apărea simultan cu manifestările cutanate sau poate reprezenta singura manifestare a bolii, situaţie în care diagnosticul este dificil de stabilit. Este mai frecventă la pacienţii cu forme eritemato-telangiectatice şi papulo-pustuloase de boală. Pacienţii pot prezenta senzaţie de corp străin în ochi, sensibilitate la lumină, vedere înceţoşată, eritem palpebral şi periocular, blefarită, conjunctivită sau iridociclită. Severitatea afecţiunii oculare nu se corelează cu severitatea manifestărilor cutanate.
Tratament
Măsuri generale
- Pacienţilor cu rozacee li se va recomanda utilizarea cremelor hidratante şi a cremelor cu factor de protecţie solară ridicat. Utilizarea pălăriilor cu boruri largi. Potrivit unor ghiduri, aplicarea unor comprese reci poate ameliora simptomatologia.
- Evitarea aplicării locale a produselor astringente, care conţin mentol, camfor şi a tonicelor.
- Evitarea produselor alimentare care pot agrava rozaceea, precum a mâncărurilor picante, fierbinţi sau a băuturilor alcoolice este obligatorie.
- Evitarea evenimentelor stresante.
Tratamentele pot fi:
- topice
- sistemice
- chirurgicale
- laser
- toate la recomandarea medicului specialist!
Concluzie
Rozaceea este una dintre cele mai frecvent întâlnite dermatoze care afectează faţa. Deşi este o afecţiune benignă, calitatea vieţii pacienţilor care suferă de aceasta este semnificativ influenţată. Diagnosticarea afecţiunii şi cunoaşterea modalităţilor moderne de tratament au un rol deosebit de important în managementul acestei dermatoze.
