Prof. Dr. Horia Ples
Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Horia Pleș, Medic primar neurochirurg, șef secție și disciplina neurochirurgie Timișoara, Președinte al Societății Române de Neurochirurgie
Stimate domnule conferențiar, cum funcționează interoperabilitatea dintre Neurochirurgie și celelalte discipline medicale?
Este evident că la ora actuală vorbim despre echipe multidisciplinare. Ca să poți realiza performanță și să poți rezolva situații dificile, în primul rând trebuie să colaborezi cu celelalte discipline. În primul rând, neurochirurgie fără o imagistică performantă nu există. Un diagnostic corect contează foarte mult în neurochirurgie. Deci, colaborăm intens cu radiologia, cu imagistica medicală, este foarte importanta calitatea investigațiilor cu ajutorul tomografiei computerizate și rezonanței magnetice. Există la ora actuală atâtea secvențe noi și moderne în rezonanța magnetică cu ajutorul cărora se pot vedea tracturile nervoase în creier. Prin Spectroscopia cerebrală putem măsura nivelele diferitor metaboliți în țesuturi. Semnalul rezonanței magnetice produce spectre diferite de rezonanță care corespund diferitelor modele moleculare. Evaluarea spectrelor arată de ce natură este leziunea cerebrală (tumoră, inflamație, infecție, ischemie). Se efectuează evaluarea pre și postoperatorie a leziunilor.
De asemenea, colaborăm cu neurologia – este o colaborare zilnică. Neurologia tratează bolile sistemului nervos cu medicamente, iar noi, cu intervențiile chirurgicale. Ideal ar fi ca la ei să se interneze pacientul cu o problemă neurologică, ei să facă investigațiile și să spună, de exemplu: „Pacientul are o tumoră cerebrală, poate fi operată aici sau e necesar să trimitem pacientul la Cluj, Craiova, București sau alt centru universitar unde se poate opera”.
O specialitate medicală fără de care nu există neurochirurgie este terapia intensivă. De exemplu, patologia vasculară cerebrală are nevoie de 24-48 de ore de terapie intensivă. Tumorile cerebrale în fosa posterioară, post operator, au nevoie de terapie intensivă. Traumatologia cranio-cerebrală, care este foarte importantă căci avem atât de multe accidente, are nevoie de terapie intensivă. Să nu uităm nici de accidentul vascular cerebral de tip ischemic sau hemoragic (stroke). Ca să ai un centru adevărat de stroke este nevoie de un spital în care într-un corp de clădire să existe: serviciu de urgență, serviciu de radiologie, serviciu de neurologie, serviciu de neurochirurgie, terapie intensivă si neuro-radiologi endovasculari care pot să facă trombectomia mecanică în stroke-ul ischemic. Aceste specialități ar trebui să aibă serviciu de gardă 24 de ore din 24.
La noi, trombectomia mecanică se face doar în câteva orșe: Timișoara, București, Târgu-Mureș, Iași unde există neuro-radiologi endovasculari care să introducă „stent retriever”. În Londra, Paris sau Frankfurt de exemplu, există „ambulanța de stroke” în oraș – adică o ambulanță care stă în cartierele mari, este solicitată, pacientul intră în ambulanță, în ambulanță se face un CT cu perfuzie cerebrală și până la spital se vede dacă este stroke ischemic, se face și tromboliză intravenoasă – să se vadă dacă răspunde la tromboliză, dacă nu atunci se face angiografia și apoi trombectomia mecanică.
Stimate domnule profesor în calitatea dumneavoastră de Preşedinte al Societății Române de Neurochirurgie vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre proiectele pe care le aveți în cadrul Societății.
Inițial am avut un proiect, eu fiind la cel de-al 2-lea mandat de președinte al Societății, dar care s-a blocat puțin. În ideea că avem o legătură foarte bună cu Franța. Astfel, am propus ca rezidenții care doresc, pot să lucreze o anumită perioadă în Franța sau să meargă să se documenteze, întrucât la neurochirurgie rezidențiatul durează 5 ani, iar legislația actuală permite ca jumătate din perioada de rezidențiat să fie efectuată în străinătate, modulele respective fiind recunoscute și la noi. În această situație am vrut să facem un nucleu la Timișoara astfel încât rezidenții să se adreseze Societății Române de Neurochirurgie, iar noi să le găsim anumite locuri unde să lucreze în străinătate. Acest proiect nu a mers foarte bine din cauză că toate secțiile puternice de neurochirurgie din România, adică vreo 4 secții, aveau fiecare filierele lor – Bucureștiul avea filiera lui, Iașiul avea filiera lui (tot în Franța) și astfel proiectul nu a mai continuat. La ora actuală doresc să ajung la ministrul sănătății, deja am făcut demersuri și a acceptat să stăm de vorbă despre un nou proiect – este vorba despre dotarea sălilor de operații la nivel național. Neurochirurgia este una dintre specialitățile care beneficiază cel mai mult de tehnologia care a apărut în ultimii ani. Poate doar chirurgia vasculară mai beneficiază așa de mult de industria aparaturii medicale. Aparatele sunt sofisticate, iar proiectul ar fi, la o primă estimare, în jur de 100.000.000 de euro. Eu cred că pentru medicină, pentru o specialitate unde este vorba efectiv de viață și de moarte, această sumă nu este așa de mare pentru statul român. Astfel am reuși ca în câțiva ani să fim, cu toate centrele, la nivelul țărilor europene. Deja, Iașiul are la ora actuală tehnologie și aparatură medicală cum în puține țări din Europa există. Au un robot de implantat șuruburi în coloană, un aparat O-Arm – tot pentru coloană, au montat și un aparat Gamma-Knife.
Ce constatări ați făcut în cei 2 ani de pandemie, în ceea ce privește reziliența populației în fața unor asemenea evenimente?
În perioada pandemiei, oamenii au fost inițial blocați, efectiv nu au avut voie să iasă din casă. Deși li s-a spus că dacă sunt bolnavi pot să se ducă la spital, când ieșeau din casă, dacă se întâlneau cu vreun polițist, care îi întreba de ce merg la spital, de multe ori acesta le spunea că pentru o simplă durere de spate nu trebuie să meargă la spital așa că îi trimitea înapoi acasă. Noi am avut cazuri concrete, pacienți cu lombosciatică – nu au fost lăsați să vină la spital. Alții nu au venit de frica mediatizatului „virus ucigaș”.
Eu am făcut un protocol, care a fost compilat după Societatea Franceză de Neurochirurgie care a fost de acord cu această compilare. În acest protocol am arătat ce înseamnă urgență neurochirurgicală la noi in țară. Urgența neurochirurgicală reprezintă cam 90% din activitatea noastră de neurochirurgie. Am trimis acest protocol la toți șefii de secție din România, la directorii de spitale unde există secție de neurochirurgie, ca să nu blocheze internările căci în acea perioadă erau puse anumite condiții, să scadă numărul de consultații sau de internări cu anumite procente. Pacienții cu tumori cerebrale, dacă ajung prea târziu la medic, dacă așteaptă 2-3 luni, mor. Pentru pacientul cu o tumoare malignă în cap, dacă așteaptă 2-3 luni să treacă pandemia este deja prea târziu. În această situație, Neurochirurgia din Timișoara a avut un manager de spital înțelept, domnul Dr. Raul Pătrașcu, care a permis internarea urgențelor medicale pe baza acestui protocol aprobat de cele două Societăți de Neurochirurgie, Societatea Română și Societatea Franceză. Astfel, noi ne-am continuat activitatea zilnic, am operat zilnic în toate cele 3 săli de operații pe care le avem. Noi la Timișoara, nu am blocat internările pe perioada pandemiei.
Vă rog să ne spuneți unde se plasează România în Europa, din punct de vedere al dotărilor cu aparatură și instrumentar pentru intervenții neuro-chirurgicale?
Practic noi suntem la nivel european, prin cele 4-5 centre mari de neurochirurgie din țara noastră. Patologia vasculară cerebrală se tratează ca și în străinătate, sunt acele echipe mixte neurochirurgi și neuroradiologi endovasculari. La nivel de tumori cerebrale mergem exact pe același protocol ca și în străinătate.
Din punct de vedere al manifestărilor științifice, în ultimii ani România se plasează neașteptat de bine. Aceasta se datorează faptului că imediat după 1990 noi am luat decizia ca toate manifestările științifice mari pe neurochirurgie, cum este Conferința Națională de Neurochirurgie să aibă ca limbă oficială limba engleză. În momentul în care limba oficială este engleza, străinii știu foarte bine că se vor simți la evenimentul respectiv ca la ei acasă. De exemplu, la prima conferință internațională organizată la Timișoara în 1994 au participat în jur de 25 – 30 de profesori din străinătate pentru că limba oficială era engleza. De atunci așa a fost la fiecare conferință. De exemplu, in 2018 am avut participanți din Europa, SUA și Asia, deci de pe 3 continente.
Mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim succes în continuare.
