Dr. Alin Popescu
Undele de șoc sunt unde de presiune cu energie mare care sunt focalizate într-un anumit punct al organismului după ce au fost generate în afara acestuia.
Modul de acțiune al undelor de șoc
Undele de șoc au un efect traumatic terapeutic, ele realizează microcavitația sub formă de bule de cavitație care generează mici tunele în membrane și endotelii vasculare, realizând permeabilizarea acestora. Astfel stimulează microcirculația la acest nivel dar și microangiogeneza, având efecte regenerative și de vindecare lezională. Se pare că ESWT induc efecte până la nivel subcelular și molecular, astfel se explică și efectele lor antifibrotice și asupra osificărilor ectopice.
În concluzie, undele proiectate pe aria dureroasă determină o microtraumă care crează neovascularizație și un nou proces inflamator care induce vindecarea tisulară.
Efectele biologice:
- efecte analgetice prin scăderea selectivă a transmisiei prin fibre scurte demielinizate, eliberare de neuropeptide
- efecte proinflamatorii cu rol în vindecarea țesuturilor
- efecte de neovascularizație și antifibrotice
- eliberare de radicali liberi toxici și inductori de apoptoză, mai ales osteoblastică cu rol pe osificări.
Efectele sunt legate strict de numărul de impulsuri utilizate și de nivelul de energie.
Efectele adverse
Metoda este neinvazivă și nedureroasă dar pot apărea următoarele reacții adverse:
- durere în timpul aplicației și imediat după
- spasme musculare, tensiune și crampe musculare
- tulburări de sensibilitate: hiperestezie, parestezii
- tumefacție articulară (după 48 de ore)
- transpirații, paloare, amețeli, tremor.
Indicațiile de aplicare
În patologia abarticulară și musculo-scheletală indicațiile aplicării undelor de șoc sunt următoarele:
- periartrita scapulo-humerală - umăr dureros, cu sau fără tendinite calcare, periartită coxo-femurală
- algoneurodistrofia bipolară (sindrom umăr-mână)
- inflamații ale epicondililor
- colagenoze inflamatorii localizate (Dupuytrene)
- fasceită plantară/osteofitoză calcaneeană, periostite
- sindrom de suprasolicitare a tractului iliotibial
- puncte miofascilae
- gonartroză activată
- lombosacralgie cu contracturi/retracturi, osteonecroză disecantă, osteonecroză aseptică
- insuficiență veno-limfatică prin
- suprasolicitare (la sportivi)
Contraindicațiile sunt:
- copii în perioada de creștere, mai ales pe cartilajele de creștere la aceștia
- sarcina
- istoric de ruptură de ligament fascial plantar
- metal implantat în zonă
- afecțiuni tumorale, în special maligne și mai ales tumorile osoase
- polineuropatia diabetică
- aplicarea în zona toracică, regiuni vasculare sau nervoase, vertebre (în special cervicale)
- aplicarea în zona precordială, organe cavitare aerice: plămâni, intestin
- coagulopatii, sindroame hemoragipare
- inflamații sau infecții acute, pseudoartroze infectate
- tromboflebite
- neasigurarea unei pauze de minim 5 zile înainte de aplicare, bolnavi în tratament cu anticoagulante sau antiinflamatoare nesteroidiene
- neasigurarea unei pauze de minim 6 saptămâni înainte de ESWT, la pacienți tratați cu
- antiinflamatoare steroidiene
- bolnavi necooperanți sau cu sindroame dementive, cu patologie nevrotică
Metode particulare de aplicare
Printre avantajele pe care le deține această metodă este și acela că este o metodă neinvazivă, care nu determină durere. În funcție de patologia musculo-scheletală pentru care aplicăm metoda se utilizează unde de energie cu densitate joasă sau înaltă și număr de ședințe diferit. Se va aplica gel ca mediu de contact între aplicator și piele la locul dureros.
Spre exemplu, în fasceită plantară cu sau fără osteofit calcaneean, cu simptome dureroase de peste 6 luni, care nu răspunde la tratament conservator, Food and Drug Administration recomandă utilizarea undelor de șoc. Se aplică 2000 șocuri o dată pe saptămâna, 3 săptămâni consecutiv, la o presiune de 2,5 bari și la o frecvență de 10 hz, cu precizarea ca în tot acest timp nu se va administra tratament antiinflamator. Studiile efectuate au arătat că aplicarea ESWT în fasceită plantară are o rată de insucces de 10%.
ESWT reprezintă și metoda alternativă la intervenția chirurgicală datorită beneficiilor pe care le aduce și a riscurilor scăzute ale procedurii.
De Lisa propune ESWT ca alternativă la intervenția chirurgicală datorită beneficiilor și riscurilor scăzute ale procedurii, iar Brotzman consideră folosirea undelor de șoc în fasceită plantară deosebit de utilă, deoarece în practica sa a dat rezultate optime în peste 80% din cazuri la urmărirea pe termen lung dar și pentru că nu are reacții adverse comparativ cu intervențiile chirurgicale (colapsul arcului plantar, durere recidivantă).
Un alt studiu efectuat de către Parada F. de la spitalul S. Joao din Porto a concluzionat că metoda ESWT reprezintă cea mai bună opțiune în tratamentul fasceitei plantare și trebuie considerată ca tratament de elecție.
Utilizarea în cazul osteofitelor calcaneene (pintenul calcaneean) este de asemenea indicată, datorită efectului antifibrotic și pe osificările ectopice. De precizat faptul că osteofitul calcaneean nu reprezintă cauza durerii și nu este patognomonic în fasceita plantară, el este bioprodusul tracțiunii cronice a fasciei de calcaneu, iar suferința algică este dată de inflamația și microrupturile fasciei plantare. Osteofitele calcaneene au fost depistate la 50 % din pacienții cu fasceită plantară. Procedura se utilizează în același mod ca și pentru fasceita plantară.
În ambele situații, tratamentul cu unde de șoc extracorporeale prezintă avantajul noninvazivității, siguranței și eficacității, cu o bună complianță a pacienților la tratament și cu un răspuns care se menține pe termen mediu de aproximativ 3 luni.
Alte avantaje pe care le prezintă metoda, extrem de importante, constă în faptul că pacienții se pot întoarce la locul de muncă imediat și nu există pierdere a zilelor de muncă, iar costurile aplicării nu depășesc costurile adiministrării de medicație antialgică și antiinflamatoare de care ar fi nevoie într-un tratament conservator clasic.
