Prof. Univ. Dr. Alina Popa - Cherecheanu
În cei 2 ani de pandemie am constatat două lucruri rele care privesc pacienții cu glaucom: în primul rând aceștia nu s-au mai prezentat la controalele periodice, prin care le reechilibrăm valorile presiunii intaraoculare ceea ce înseamnă o evolutie cât mai lentă a bolii. Apoi, din cauza izolării în perioada menționată, am diagnosticat mult mai puține cazuri noi. Ca o consecință, a crescut numărul de pacienți glaucomatoși nedepistați la timp, care au necesitat intervenție chirurgicală.
Pe de altă parte, în România accesul pacientului cu glaucom la proceduri medicale, tehnologii noi și medicație nu este gratuit sau compensat. Chiar și medicamentele foarte noi care apar pe piață întâmpină dificultăți mari în a fi în România. Din acest motiv, deși de la ultima clasă de medicamente antiglaucomatoase care a apărut în urmă cu aproximativ 15 ani și care au făcut revoluție, acum a apărut o nouă clasă de medicamente și încă nu se prefigurează să intre și pe piața românească și cu atât mai puțin să intre într-un regim de compensare parțială sau totală. În sfera glaucomului, companiile farmaceutice au mari ezitări în a aduce în România medicamente sau „dispozitive”, deoarece costul dosarelor de aprobare este foarte mare, iar posibilitățile pacienților sunt relativ limitate. Nu mă refer aici la picături, ci la dispozitivele chirurgicale implantabile, cu costuri de ordinul a 800-1200 de euro.
În ceea ce privește operația de glaucom, nicio tehnică nu este infailibilă. Toate pot să fie eficiente sau mai puțin eficiente, iar răspunsul pacientului la un implantarea anumit tip de dispozitiv nu corespunde întotdeauna așteptărilor. Sunt în continuare adepta intervențiilor chirurgicale clasice, dar asta nu înseamnă că pentru pacienții tineri, diagnosticați precoce, tipul acesta de intervenție (nelipsită de riscuri și complicații) nu ar trebui promovat.
Se estimează că la nivelul anului 2020 erau în lume aproximativ 76 de milioane de pacienti cu glaucom și se estimează că în 2040 vor fi peste 120 de milioane de pacienți cu glaucom. Prevalența glaucomului este variabilă în diferite populații la nivel global.
Glaucomul este o problemă de sănătate publică foarte importantă pentru că la nivel mondial este principala cauză de pierdere ireversibilă a vederii. Dacă facem o paralelă cu cataracta, care este de asemenea o cauză importantă de pierdere a vederii, diferența majoră între aceste afecțiuni o face faptul că intervenția chirurgicală în cazul cataractei poate să redea pacientului vederea integral, în timp ce intervențiile de orice tip care se fac pentru glaucom nu redau nimic din funcția pierdută. Singurul ajutor care poate fi dat pacientului este ca în urma intervenției, valorile presiunii oculare se reduc în așa fel încât evoluția ulterioară îi asigură o vedere mai bună pentru un timp.
În ceea ce privește prevenția bolii, o depistare precoce se poate face cu ajutorul medicilor de familie. Astfel, rudele de gradul I ale unui pacient cu glaucom, care au risc mult mai mare de a face glaucom ar trebui îndrumate către un consult oftalmologic riguros, mai ales la cei cu vârsta peste 40-50 de ani. În acest fel ar crește numărul de cazuri de glaucom depistate în faze incipiente.
