Prof. Dr. Dorel Sandesc
Am venit în ajutorul statutului precar al personalului medical din România printr-o propunere pe care o consider esenţială şi care anul trecut a fost inclusă în propunerea Ministerului Sănătăţii pentru noua lege a salarizării personalului bugetar.
În această lege, nivelele de salarizare sunt în funcţie de nivelul de studii, cel mai înalt fiind studii superioare. Noi am propus un nivel superior şi anume, studii superioare de lungă durată şi specializare post universitară obligatorie. Este cazul profesiei noastre, care are o durată a studiilor universitare de şase ani şi care implică obligatoriu o specializare post universitară. În România, ca şi în UE, pentru a practica medicina trebuie să faci rezidenţiat obligatoriu, ceea ce înseamnă încă trei până la şapte ani: iată deci că durata pregătirii unui medic este între nouă şi treisprezece ani, semnificativ mai mare decât durata studiilor superioare standard, ceea ce justifică matematic includerea acestei categorii superioare, nemaivorbind de importanţa socială, prea mult timp doar declamată dar nu respectată în România, ca profesie de medic. Dacă nu se va reuşi acest lucru, corpul medical, cel puţin în specialitatea noastră, analizează foarte serios posibilitatea unor iniţiative proprii, prin care statutul personalului medical superior să se schimbe şi care, în loc de a ramâne nişte angajaţi cu un statut nedrept şi vag de funcţionar public, să ne constituim în asociaţii profesionale, renunţând astfel la statutul de angajaţi ai spitalelor publice.
