Diagnosticul de obezitate se pune atunci când o persoană adultă are un indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m2. Acest indice se obţine împărţind greutatea (măsurată în kilograme) la pătratul înălţimii (măsurată în metri). Aceeaşi formulă se foloseşte şi pentru copii, doar că în acest caz, pentru a pune diagnosticul de obezitate trebuie folosite grafice specifice vârstei şi sexului.
De cele mai multe ori cauza obezităţii este una ce ţine de alimentaţie şi stil de viaţă. Sunt stuaţii în care obezitatea are o cauză secundară. Dintre bolile endocrine care se asociază cu obezitate, cele mai importante sunt hipotiroidia şi sindromul Cushing.
Hipotiroidia apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate scăzută de hormoni tiroidieni. Este o boală frecventă la populaţie, mai ales în rândul femeilor. Din păcate diagnosticul de hipotiroidie nu este unul uşor de pus din cauza manifestărilor nespecifice ale bolii. Simptomele care pot determina medicul să facă teste pentru a diagnostica această boală sunt următoarele: creştere ponderală, constipaţie, uscăciunea pielii, îngroşarea vocii, oboseala cronică, tulburări de concentrare, puls scăzut. Creşterea ponderală din hipotiroidie se produce prin retenţie lichidiană (edem) care este mai evidentă la nivelul pielii şi ţesutului muscular. O persoană care suferă de hipotiroidie poate să câştige în greutate până la 6-7 kg faţă de greutatea pe care o avea înainte de apariţia bolii. Tratamentul hipotiroidiei se face cu hormoni care sunt identici din punct de vedere al efectului cu cei secretaţi de tiroidă. Doza necesară fiecărui pacient trebuie stabilită doar de medicul endocrinolog, astfel încât să nu existe niciun fel de reacţii adverse.
Sindromul Cushing apare atunci când glandele suprarenale secretă în exces cortizol. Simptomele principale ale acestui sindrom sunt următoarele: obezitate, hipertensiune, toleranţă modificată la glucoză sau diabet, hirsutism (apariţia părului în zone în care nu este prezent în mod normal), tulburări de ciclu menstrual, acnee, labilitate emoţională, scăderea libidoului. Obezitatea este elementul principal în sindromul Cushing şi apare în 90% din cazuri. Dacă în hipotiroidie creşterea ponderală nu este una foarte mare, în cazul sindromului Cushing o persoană poate să câştige în greutate până la 20-30 kg faţă de greutatea iniţială. În această boală, ţesutul adipos se dispune în special în zona abdomenului, toracelui şi feţei. Tratamentul sindromului Cushing este mult mai complex decât cel al hipotiroidiei şi poate să implice chirurgie, radioterapie, tratament medicamentos sau o combinaţie a acestora.
În cazul copiilor atât hipotiroidia cât şi sindromul Cushing duc la creştere ponderală şi la scăderea vitezei de creştere. Dacă un copil este supraponderal şi scund, el trebuie îndrumat cât mai repede la un consult endocrinologic. Acelaşi lucru le este recomandat şi adulţilor care au simptome ca cele descrise în cadrul celor 2 afecţiuni prezentate mai sus.
În cadrul Centrului Medical Sanconfind pacienţii pot beneficia de consult endocrinologic de specialitate. Un mare avantaj pentru pacienţi este acela că au posibilitatea de a efectua investigaţiile recomandate de medic tot în cadrul centrului şi pot obţine mult mai rapid un diagnostic şi un tratament eficient.
