Infecţiile urinare şi genitale reprezintă o serioasă problemă de sănătate, ce afectează milioane de oameni în fiecare an. Un diagnostic rapid şi corect, urmat de un tratament bine ales, în paralel cu aplicarea regulilor minime de igienă genitală şi sexuală, au consecinţe favorabile pe termen lung, în special la segmentul tânăr al populaţiei feminine, care este de altfel cel mai afectat de această patologie.
Dacă nu sunt depistate şi tratate la timp, unele din infecţiile vaginale se pot complica rapid, ducând la boala inflamatorie pelvină, care apare frecvent la femeile cu vârste de până la 35 ani şi reprezină una din cauzele majore ale infertilităţii, sarcinii ectopice şi durerii cronice pelvine.
Scurgerile vaginale reprezintă una din principalele simptome ginecologice. Aceasta poate fi însoţită de nevoia de a urina frecvent, dureri în timpul actului sexual, senzaţie de arsură vulvară, mâncărimi sau miros neplăcut.
Flora bacteriană vaginală normală formează un ecosistem dinamic, cu un pH-ul vaginal normal de 3,8 – 4,2. Aceste valori de pH împiedică dezvoltarea bacteriilor şi protozoarelor patogene. De asemenea, lactobacilii împiedică dezvoltarea germenilor anaerobi. Pe lângă lactobacili, în secreţia vaginală normală mai apar, în număr redus, bacterii aerobe sau anaerobe, precum şi mycoplasme sau tulpini izolate de Candida. Orice modificare a condiţiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatură, impregnare hormonală etc.) poate duce la colonizarea cu germeni condiţionat sau real patogeni şi la apariţia infecţiilor vulvovaginale.
Testarea frecventă a pH-ului vaginal este recomandată pentru identificarea rapidă a dezechilibrului florei vaginale, care poate favoriza apariţia infecţiilor.
Cele mai frecvente infecţii urogenitale sunt:
Infecţia urinară este o infecţie bacteriană care poate afecta orice nivel al tractului urinar compus din rinichi, ureter vezica urinară şi uretra. În cele mai multe cazuri sunt cauzate de bacteriile aflate la nivelul pielii, vaginului sau rectului ce pătrund în uretra şi traversează în sus tractul urinar.
Vaginoza bacteriană apare în urma dezvoltării anormale a florei bacteriene anaerobe din vagin (cel mai frecvent specii de Gardenella vaginalis) în detrimentul lactobacililor. Cauzele pot fi multiple: igiena intimă, numărul de parteneri sexuali, folosirea dispozitivelor intrauterine sau a absorbantelor intravaginale.
Candidoza vulvovaginală (Candida Albicans), cea mai frecventă dintre infecţiile fungice este întâlnită mai frecvent la femei gravide, femei care au diabet, care utilizează dispozitive intrauterine, care prezintă imunodeficienţă, sau în urma unui trament cu antibiotice;
Trichomoniaza vaginală, este produsă de protozoarul flagelat Trichomonas vaginalis şi are transmitere aproape exclusiv sexuală; ~50% din femeile si 70% dintre barbatii care găzduiesc acest microorganism sunt asimptomatici;
Pentru evitarea complicatiilor care pot duce la infertilitate, sarcină extrauterină sau, în cazul infecţiilor urinare, la pielonefrită, se recomandă testarea frecventă pentru depistarea precoce a infecţiilor, cu posibilitatea utilizării testelor rapide care pot fi făcute acasă, urmarea unui tratament corect şi aplicarea regulilor de igienă intimă şi sexuală.
