Electroencefalografia reprezintă înregistrarea cu ajutorul electrozilor aplicaţi pe scalp a potenţialelor electrice ale activităţii spontane a neuronilor corticali. Deşi consurată de metodele de diagnostic imagistice, CT şi RMN, electroencefalografia rămâne a fi utilizată pe larg, în special în diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, în monitorizarea activităţii cerebrale în timpul anesteziei.
Electroencefalografia se realizează la un pacient stând relaxat într-un fotoliu comod sau culcat. Electrozii de argint, sub forma de discuri de 0,5 cm în diametru sunt ataşaţi de scalp cu ajutorul unei substante adezive şi/sau a unei paste conductive. La o electroencefalograafie standart sunt aplicaţi 21 sau mai mulţi electrozi de suprafaţă. Semnalele preluate de electrozi sunt amplificate până când sunt suficient de puternice pentru a devia trasorul cu cerneală, determinând trasarea unei linii ondulante pe o hartie care se mişcă cu o viteză de 3 cm/s. Ca regulă, se înregistrează concomitent mai multe semnale din diferite regiuni ale bolţii craniene. Traseele obţinute reprezintă electroencefalograma. În ultimul timp, tot mai mult se utilizează electroencefalografia digitală, în care traseele sunt vizualizate pe ecranul monitorului şi stocate electronic.
Pe lângă înregistrarea electroencefalografiei în repaus, se mai utilizează şi câteva proceduri de activare, destinate a amplifica activitatea electrică corticală sau de a genera activităţi electrice care nu sunt observate în mod normal în timpul repausului.
Proba cu hiperventilare. Pacientul este rugat să respire profund timp de 3 minute cu o frecvenţă aproximativă de 20 inspiraţii/min. Hiperventilarea poate determina apariţia activităţii epileptice specifice sau a altor anormalităţi electrice la EEG.
Proba cu lumină. O sursă puternică de lumină oscilantă (un stroboscop) este plasată la aproximativ 30 de cm de ochii pacientului şi este pusă să oscileze cu o frecvenţă de la 1 la 20/s în timp ce pacientul ţine ochii deschişi sau închişi.
Proba cu somn. Electroencefalogradia este înregistrată în timp ce pacientului i se permite să adoarmă (de la sine sau cu ajutorul sedativelor). Somnul este extrem de util în evidenţierea anormalităţilor, în special în caz de prezenţă a epilepsiei de lob temporal sau a altor tipuri de epilepsie.
Aplicaţiile clinice ale electroencefalografiei
Electroencefalografia este utilizată în următoarele situaţii:
• În diagnosticul epilepsiei şi diferenţierea acesteia de alte stări convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburările extrapiramidale ale mişcării).
• În diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metodă de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
• Ca test de stabilire a morţii cerebrale
• În monitorizarea şi prognosticul pacienţilor comatoşi
Monitorizarea electroencefalografică continuă sau video-EEG este utilizată cu scop de:
• Caracterizare a tipului accesului convulsive, pentru elucidarea diagnosticului sau ajustarea a tratamentului
• Pentru elucidarea regiunii corticale de unde s-a iniţiat accesul epileptic, în vederea unei intervenţii chirurgicale ulterioare
• Pentru monitorizarea unui status epileptic non-convulsiv
