Redactia Saptamana Medicala
Lichenul plan (LP) este o boală cutanată cronică, idiopatică, inflamatorie, cu evoluţie autolimitată, care afectează aproximativ 1% din populaţia generală. Poate apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent debutează în decadă a cincea sau a şasea de viaţă. Ambele sexe sunt afectate, boala având o uşoară predilecţie pentru sexul feminin. Atât pielea cât şi mucoasele, unghiile şi părul pot fi interesate. Astfel, leziunile mucoasei apar la până la 75% dintre pacienţii cu LP cutanat. Pe de altă parte, numai 10-20% dintre pacienţii cu LP oral vor dezvolta LP cutanat.
Patogeneza
Mecanismul imunologic responsabil de apariţia LP nu a fost încă elucidat. Deşi este frecvent idiopatic, numeroşi factori au fost incriminaţi în dezvoltarea bolii iar medicul specialist trebuie să ţină cont de aceştia înainte de stabilirea diagnosticului final.
- Infecţii. Infecţia virală, în special infecţia cu virus hepatitic C, se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a LP. Rareori au fost asociate şi alte virusuri precum herpes sau virusul varicelo-zosterian. Infecţia bacteriană cu Helicobacter pylori precum şi infecţia parazitară cu Entamoeba histolytica au fost de asemenea raportate în asociere cu LP.
- Vaccinarea. În special vaccinarea împotriva hepatitei cu virus B.
- Stresul. S-a observat apariţia şi/sau agravarea LP după traume psihice.
- Medicamente. Numeroase clase de medicamente au fost asociate cu apariţia erupţiilor lichenoide, inclusiv antimalarice, anticonvulsivante, săruri de aur, antiinflamatoare non-steroidiene, antihipertensive sau antibiotice.
- Afecţiuni neurologice. LP a fost asociat cu nevrite periferice şi siringomielia.
- Alergeni de contact. Metalele din lucrările dentare precum mercurul, cuprul sau aurul, pot agrava un LP oral.
- Factori metabolici. LP se poate asocia cu diabetul zaharat.
- Afecţiuni autoimune. Ciroza biliară primitivă, lupusul eritematos, vitiligo şi morfeea au fost asociate cu LP.
- Factori genetici.
Manifestări clinice
Manifestări clinice cutanate
Leziunea primară tipică din LP este papula roşie-violacee plată, de formă poligonală, uneori ombilicată. Leziunile sunt intens pruriginoase, strălucitoare, uşor translucide, pe suprafaţa lor observându-se o reţea fină albicioasă. Leziunile au tendinţa de a se uni, formând plăci sau chiar placarde cu margini neregulate şi se localizează cel mai frecvent în regiunea anterioară a articulaţiei pumnului, partea anterioară a gambelor, regiunea maleolară şi regiunea lombară. Distribuţia leziunilor poate fi însă generalizată.
La nivel cutanat, au fost descrise mai multe variante clinice de LP, inclusiv LP hipertrofic (plăci hiperkeratozice localizate în special pe faţa anterioară a gambelor), LP liniar, LP inelar, LP actinic (leziuni roşii-maronii, frecvent inelare, pe suprafeţe expuse la soare), LP folicular (papule foliculare mici cu dop keratozic central), LP atrofic, LP bulos (bule dezvoltate pe leziuni preexistente de LP sau lichen plan pemfigoid, cu leziuni buloase cu localizare aleatorie), LP invers (localizat în zonele de flexie), LP pigmentar etc.
Manifestări clinice la nivelul mucoaselor
Până la 75% dintre pacienţii cu LP cutanat prezintă şi afectarea mucoasei orale. Cel mai frecvent, leziunile orale se prezintă sub forma unei reţele albicioase dar există şi forme atrofice, erozive sau hipertrofice. Pe limbă LP se manifestă sub forma unor plăci albicioase fixe, cu tendinţa de atrofie.
Până la 20% dintre pacienţii de sex masculin asociază şi LP genital. Glandul este cel mai frecvent afectat, la acest nivel leziunile având frecvent aspect inelar. La femei, LP se poate manifesta prin leziuni reticulare asemănătoare cu cele descrise la nivelul mucoasei orale, sau pot fi erozive.
Manifestări unghiale
Aproximativ 10% dintre pacienţii cu LP dezvoltă şi LP unghial. Manifestările tipice constau în subţierea laterală a unghiei, apariţia şanţurilor longitudinale şi fisurarea unghială
Manifestări la nivelul scalpului
Lichenul folicular sau lichenul plano-pilar poate să apară în contextul bolii cutanate, mucoase sau unghiale sau ca unică manifestare a bolii. Din punct de vedere clinic se observă eritem perifolicular cu dopuri keratozice. În fazele avansate pacienţii prezintă plăci alopecice atrofice cicatriciale.
Evoluţie şi prognostic
LP este o afecţiune autolimitată cu evoluţie imprevizibilă, care în mod tipic persistă timp de 1-2 ani, dar care se poate manifesta prin episoade recurente pe parcursul mai multor ani. LP oral poate persista în medie 5 ani şi se asociază cu risc de transformare malignă în carcinom spinocelular (CSC). În cazul LP cutanat, riscul de transformare malignă este foarte mic.
Tratament
Managementul pacientului cu LP este unul interdisciplinar, necesitând colaborarea strânsă dintre medicul dermatolog şi medicul de familie. În cazurile uşoare, în alegerea tratamentului trebuie să se ţină cont de faptul că LP este o afecţiune autolimitată cu risc foarte scăzut de transformare malignă.
Măsuri generale
În cazul în care este suspectată o reacţie lichenoidă postmedicamentoasă, se recomandă întreruperea tratamentului incriminat. În cazul LP oral se recomandă măsuri de igienă personală. În cazurile în care LP este secundar lucrărilor dentare care conţin amalgam sau aur înlocuirea acestora duce frecvent la ameliorarea sau dispariţia leziunilor.
Concluzii
LP este o afecţiune cutanată cronică relativ frecvent întâlnită în populaţie. Din cauza aspectului clinic, pruritului intens şi, în unele cazuri, împiedicării alimentaţiei, este o boală foarte deranjantă pentru pacient. Colaborarea dintre medicul dermatolog şi medicul de familie este deosebit importantă în managementul pacienţilor cu LP.
