Dr. Daiana Popa
Spasticitatea reprezintă unul dintre principalele obstacole în desfășurarea activității și participării. Leziunea inițială a neuronului motor central este urmată de o serie de modificări neurologice adaptative.
În faza acută, după o leziune vertebromedulară, mușchii afectați de la nivelul trunchiului și membrelor sunt flaști, apar scăderea tonusului muscular, hipotensiune și bradicardie.
În faza subacută, pacienții acuză o senzație de „întărire” a mușchilor și crampe musculare care sunt greu de surprins la examenul fizic.
În stadiul cronic, deși în mod tipic nu se constată o agravare a spasticității, spasticitatea severă, în absența unui tratament corespunzător, poate cauza atitudini vicioase, tulburări posturale, contracturi musculare, dureri și limitarea mobilității articulare, favorizarea leziunilor de decubit, impact psihoemoțional nefavorabil. Alteori, creșterea spasticității este benefică pentru transferuri și mobilitate și ca urmare medicația antispastică are efecte negative asupra performării de activități. De aceea, decizia de a trata spasticitatea trebuie bazată nu numai pe evaluarea strict locală prin mobilizarea pasivă a membrelor în timp ce pacientul este culcat, ci și în condiții de activitate. Se știe că postura are un impact major asupra manifesării spasticității, de aceea se consideră importantă evaluarea în timpul șederii în fotoliul rulant. Totodată, spasticitatea poate avea un efect protectiv asupra atrofiei musculare, care la rândul ei este un factor negativ ce afectează capacitatea funcțională și crește incidența fracturilor.
Spasticitatea poate fi asociată sau agravată de prezența unor suferințe concomitente, cum sunt escarele, contracturile, igiena deficitară, retenția de scaun și urină. Spasticitatea poate afecta semnificativ independența funcțională a individului prin alterarea capacității de autoîngrijre, transferuri, ambulație.
Managementul spasticității
Obiectivele tratamentului constau în reducerea tonusului muscular crecut și ameliorarea funcției. De multe ori o terapie combinată, individualizată în funcție de nevoile și specificul fiecărui pacient, pare a fi opțiunea cea mai bună în managementul spasticității.
Tratamentul nonfarmacologic
Există șase mari categorii de intervenții non – farmacologice considerate eficace în combaterea spasticității:
- Exercițiul fizic
- Stimularea electrică directă a mușchiului
- Stimulările aferente
- Stimularea directă a măduvei spinării
- Proceduri neurochirurgicale
Fizioterapia se inițiază în faza acută, continuă în compartimentele de reabilitare, dar și după externarea pacienților, atât prin terapie la domiciliu, cât și prin educația pacientului și aparținătorilor. Autostretchingul, kinetoterapia aplicată în mod regulat și susținut, precum și activitatea fizică sunt considerate, la ora actuală, mijloace terapeutice de primă linie în reducerea spasticității, înaintea medicației și a procedurilor chirurgicale. Efectul favorabil al acestora este de lungă durată și se însoțește de un număr mic de efecte adverse comparativ cu medicația.
Stretchingul pasiv reprezintă metoda cea mai frecvent utilizată în reducerea spasticității și poate fi aplicată de către terapeut, îngrijitor sau autoadministrat de către pacient și constă în întinderea lentă, progresivă a mușchilor pentru menținerea întregii amplitudini de mișcare.
Terapiile neuroevolutive reprezintă o clasă de metode de fizioterapie care utilizează mișcările pasive sau active și stretchingul și mai des practicate la adulți în recuperarea accidentului vascular cerebral. Principial, aceste metode se bazează pe încurajarea schemelor funcționale de mișcare și se însoțesc adesea de reducerea spasticității.
Ortostatismul. Există un efect de reducere a spasticității, obținut după aplicarea regulată a unor poziționări în ortostatism, utilizând dispozitive cum este masa mobilă (tilt table), cadre de verticalizare sau fotolii rulante care permit verticalizarea.
Mișcările repetitive ritmice, care mimează călăria (hippoterapia), realizate cu ajutorul unor dispozitive (rulou Bobath sau rocker board), pot avea de asemenea efecte favorabile în reducerea spasticității.
Mișcările active fac parte din arsenalul utilizat frecvent de către fizioterapeuți. Ele se obțin printr-o varietate de exerciții clasice (tonizare, anduranță, antrenamentul mersului, hidrokinetoterapie) sau asistate prin electrostimulare (pedalare asistată prin stimulare electrică funcțională), toate cu efecte favorabile asupra spasticității. Se remarcă mai ales beneficiile hidrokinetoterapiei, atât asupra spasticității cât și asupra capacității funcționale.
Pedalarea asistată prin stimulare electrică precum și antrenarea mersului asistat prin stimulare electrică funcțională reduc spasticitatea și ameliorează parametri funcționali.
Stimularea directă a mușchiului scheletic utilizând diverse scheme (TENS, stimulare electrică funcțională) aplicată individual pe mușchi, poate reduce spasticitatea pe termen scurt. La stimularea electrică funcțională, parametri sunt setați pentru a produce contracția coordonată a câtorva mușchi, în scopul generării unei mișcări funcționale. Această terapie este folosită cel mai adesea pentru a asista sau simula mișcări active. TENS – ul are ca mecanism de acțiune stimularea cu un prag redus a nervilor aferenți pentru a modifica excitabilitatea motoneuronilor și a reduce spasticitatea. Intensitatea stimulilor este menținută sub pragul de producere a contracției musculare.
TENS – ul este una dintre metodele de stimulare aferentă a sistemului motor prin intermediul mușchilor sau nervilor motori. El se poate aplica fie direct pe nervii aferenți, la un prag scăzut, fie pe dermatoamele cutanate corespunzătoare mușchilor spastici, având ca scop reducerea excitabilității neuromotorii prin intermediul arcului reflex și astfel reducând spasticitatea. În mod similar acționează și o serie de alți stimuli mecanici sau termici, cum sunt masajul aplicat localizat la nivelul mușchiului spastic, aplicațiile reci (crioterapia), aplicații lasser la nivelul pielii, cu efecte potențial favorabile în reducerea spasticității.
Placa vibratorie (Whole Body Vibration) are efecte favorabile asupra spasticității membrelor inferioare.
