Prof. Univ. Dr. Mariana Palage
Numărul persoanelor supraponderale sau obeze este în creștere și devine în multe țări o problemă de sănătate publică. Raportul OMS arată că 60% din populația Europei este supraponderală sau obeză și 1 din 3 copii are probleme de greutate.
Parametrul care face distincția între obez, supraponderal şi normoponderal este indicele de masă corporală (IMC). Acesta (IMC) se calculează raportând masa corporală exprimată în kilograme la pătratul înălţimii exprimată în metri: IMC =G(kg) /I²(m). Astfel, persoanle normoponderale prezintă un IMC cuprins între 18.5 și 24.9, cele supraponderale între 25 și 29.9, iar cele obeze un IMC peste 30. Un IMC peste 40 situează pacientul în zona obezităţii morbide. Pentru o mai corectă evaluare a stării de sănătate a pacientului se va determina și cincumferința abdominală, când aceasta este mai mare sau egală cu 102 cm pentru bărbați și mai mare sau egală cu 88 cm pentru femei se consideră că persoana prezintă un risc cardiometabolic crescut.
Obezitatea este o afecțiune cronică, cauzată de un complex de factori: genetici, metabolici, de comportament, psihologici şi de mediu și poate fi asociată cu un risc crescut de morbiditate, mortalitate și o reducere semnificativă a calității vieții. Tratamentul obezității este unul complex care include un regim alimentar adaptat pacientului, care trebuie asociat cu exerciții fizice, psihoterapie și în anumite situații și cu un tratament medicamentos.
Agenția Europeană a Medicamentului (European Medicine Agency - EMA) a aprobat în terapia obezității următoarele substanțe medicamentoase: orlistatul, liraglutida, semaglutida și bupropiona asociată cu naltrexona.
Tratamentul medicamentos trebuie considerat ca parte a strategiei aplicate în managementul pacientului supraponderal sau obez. Aceasta poate ajuta pacientul în creșterea complianței la regimul de viață recomandat și în îmbunătățirea calității vieții. Eficacitatea farmacoterapiei trebuie evaluată după primele 3 luni de tratament. Pierderea în greutatea corporală este satisfăcătoare dacă, față de greutatea inițială, scăderea corporală în cazul pacienților non-diabetic este mai mare de 5%, iar la pacienții diabetic este mai mare de 3%.
Tratamentul medicamentos este inclus în planul terapeutic al:
- persoanelor cu un IMC≥30 kg/m2,
- persoanelor care au IMC≥27kg/m2 și prezintă afecțiuni suplimentare: hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2, obezitate abdominală sau alte afecțiuni care sunt agravate de obezitate,
- pacienților cu prediabet care sunt supraponderali sau obezi (IMC≥27kg/m2), cu scopul de a întârzia sau a preveni instalarea unui diabet zaharat de tip 2.
Administrarea medicamentelor, cu rol în reducerea greutății corporale, poate fi recomandată și pentru menținerea greutății corporale, obținute prin aplicarea unui regim de viață sănătos.
Tratamentul farmacologic va fi prescris de medic după o anamneză atentă a pacientului, și pentru fiecare caz în parte va fi evaluat raportul risc/beneficiu. Se va evita administrarea substanțelor medicamentoase care nu sunt aprobate în terapie (de exemplu sibutramina, amfepramona care au fost retrase din terapie din cauza efectelor adverse care puteau însoți administrarea lor - tulburări de ritm cardiac, hipertensiune pulmonară, hipertensiune arterială) precum și a suplimentelor alimentare.
