Prof. Univ. Habil. Dr. farm. Laura Vicas
Deși siguranța medicamentelor cuprinde atât erori de medicație, cât și reacții adverse la medicamente, trebuie făcută o distincție clară între ele. Erorile de medicație sunt legate de siguranța serviciului medical, în timp ce reacțiile adverse la medicamente sunt legate de siguranța acestora.
O eroare de medicație este orice eveniment care poate duce la utilizarea inadecvată a medicamentelor sau la rănirea pacientului în timp ce medicamentul este sub controlul profesionistului din domeniul sănătății, al pacientului sau îngrijitorului. Astfel de evenimente pot fi legate de practica profesională, produsele de îngrijire a sănătății, proceduri și sisteme, inclusiv prescrierea; etichetarea produsului, prepararea; distribuția; eliberarea; administrarea; educaţia; monitorizarea și utilizarea. Erorile de medicație nu trebuie confundate cu reacțiile adverse la medicament raportate în mod diferit prin farmacovigilență. Reacția adversă la medicament” este o expresie care trebuie utilizată numai atunci când există o relație de cauzalitate cu utilizarea medicamentului.
Acele substanțe medicamentoase care poartă un risc crescut de a cauza vătămarea pacienților sau se dovedesc adesea mortale atunci când în timpul administrării intervin erori de medicație sunt definite ca medicamente cu risc crescut. Frecvența erorilor de medicație nu este mare dear aceste evenimente adverse implică repercursiuni grave atât pe plan uman, profesional și economic, cât și prin generarea de neîncredere în instituțiile medicale și sistemul de sănătate. 47% din toate erorile de medicație grave au fost cauzate de unele medicamente sau clase de medicamente: metotrexat, warfarină, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), digoxină, opioide, beta-blocante, antidepresive. În diverse studii se arată că medicamente implicate în evenimente fatale au reprezentat 73% din toate medicamentele identificate ca fiind de risc. Concentrarea din ce în ce mai mare pe aceste clase de medicamente poate reduce spitalizările sau spitalizările prelungite, dizabilitățile, condițiile care pun viața în pericol și moartea cu aproape 50%.
Prevenirea erorilor este un obiectiv pe termen lung, întrucât schimbările necesare pentru îmbunătățirea siguranței pacientului sunt mai culturale decât tehnice. În acest sens, este necesar să avem întotdeauna prezente metode de prevenire a erorilor de medicație: selectarea și achiziționarea mai sigură a medicamentelor, prescrierea mai sigură, adaptarea deciziilor terapeutice la nevoile individuale ale pacientului, scrierea mai sigură a schemelor de tratament.
Ca urmare, farmaciștii ar trebui să colaboreze proactiv cu pacienții și medicii pentru a se asigura că obiectivele de terapii sunt îndeplinite. În mod regulat, farmacistul va putea examina profilul pacientului, cu evaluarea potențialelor evenimente adverse care pot fi prevenite și să discute problemele cu medicul terapeut, dacă este necesar. În prescrierea medicamentelor este important să fie cunoscute alergiile pacientului, denumirea fără proprietate a acestora (INN), denumirea brevetată (dacă este necesar), calea și locul de administrare, forma de dozare, doza, concentrația, cantitatea, frecvența de administrare, medicul prescriptor și data prescrierii.
