Dr. Neagoe Bianca
Conjunctivita reprezintă inflamația conjunctivei (membrană transparentă care căptușește albul ochiului și interiorul pleoapelor). Conjunctivita neonatală apare în prima lună de viață a nou-născutului și poate fi cauzată de infecții bacteriene sau virale cu transmitere sexuală (luate din vaginul matern, în timpul nașterii naturale), de flora bacteriană normală care colonizează pielea și căile aeriene ale nou-născutului în primele zile de viață sau de anumite substanțe chimice aplicate în ochii acestuia în scop preventiv.
Cea mai gravă formă de conjunctivită neonatală este cauzată de gonococ (Neisseria Gonorrhoeae) care determină gonoreea maternă. Debutul simptomatologiei la bebeluș este rapid, la 24-48h postnatal. Pleoapele și conjunctiva se umflă masiv. Apar secreții purulente abundente care se reacumulează după îndepărtare (Fig. 1), uneori cu apariția unor false membrane. Bacteria poate pătrunde la nivelul corneei, astfel încât ulcerația, urmată de perforație sau infecția întregului conținut ocular pot apărea în cazurile netratate corespunzător. Rareori, gonococul ajuns în fluxul de sânge infectează învelișul creierului și al măduvei spinării provocând meningită. Diagnosticul se obține prin examenul bacteriologic al secreției conjunctivale, iar tratamentul antibiotic se administrează local (picături cu penicilină G) și general (Cefriaxonă). Mama și partenerul sexual vor fi și ei tratați.
Nou-născuții ale căror mame au infecție cu Chlamydia trachomatis au o probabilitate de până la 50% de a face conjunctivită. Secrețiile sunt inițial apoase (Fig. 2), dar pot deveni mucopurulente. De obicei, infecția este ușoară și autolimitată, rareori evoluând nefavorabil, cu formare de cicatrici amenințătoare de vedere. Ocazional, bebelușii pot dezvolta otită medie, congestie nazală sau pneumonie. Diagnosticul se stabilește pe baza investigațiilor de laborator, iar terapia constă în Eritromicină colir și sirop.
Conjunctivitele virale la nou-născut sunt rare, dar au potențial sever. Atât virusul herpes simplex tipul 1(HSV 1) cât și HSV 2 pot fi incriminate. HSV 1 se transmite prin sărut de la un adult cu infecție activă, iar HSV 2 se transmite prin contact direct în timpul trecerii prin canalul de naștere. Manifestările oftalmice asociază apariția de vezicule pe tegumentul periocular (Fig. 3), iar extinderea infecției poate duce la dermatită, pneumonie, hepatită și chiar meningoencefalită. Terapia constă în medicamente antivirale.
Nu toți nou-născuții expuși la agenți infecțioși în timpul nașterii dezvoltă conjunctivită. Tratamentul infecțiilor materne pe durata sarcinii precum și profilaxia bebelușilor născuți pe cale naturală prin administrarea oculară de unguente cu antibiotic (eritromicină, tetraciclină), soluții cu nitrat de argint, sau iod-povidonă, au scăzut semnificativ incidența acestei patologii.
