Dr. Rotaru Bogdan Virgil
Migrena este o afecţiune caracterizată prin episoade recurente de cefalee adeseori unilaterală, acompaniate uneori de simptome vizuale sau senzitive cunoscute drept aura care precede de regulă durerea de cap, dar pot aparea şi în timpul şi după aceasta. Este mult mai frecventă la femei (de 3-4x comparativ cu bărbaţii) având şi o componentă genetică.
Migrena este caracterizată de o durere moderată spre severă, adeseori unilaterală, pulsatilă, cu intensitate progresivă până la un platou, acompaniată uneori de foto- si fonofobie, greaţă şi vărsături, fenomene neurovegetative. Poate dura de la câteva ore la două-trei zile. Parcurgerea cu atenţie a criteriilor de diagnostic este importantă pentru diferenţierea de alte tipuri de cefalee (cefalee tensională, nevralgii trigeminale, cefaleea din procese expansive intracraniene etc.).
Diagnosticul migrenei este în principal clinic, dar imagistica are un rol în a exclude alte patologii potenţial periculoase (ex. hemoragii intracerebrale, procese expansive).
După frecvenţa atacurilor pot fi episodice sau cronice (peste 15 zile de durere pe lună).
Optiuni terapeutice
Tratamentul migrenelor vizează faza acută, atacul migrenos, respectiv faza cronică, cu rol preventiv.
Prima linie folosită în atacul migrenos este reprezentată de antialgice uzuale precum antiinflamatoarele nesteroidiene în diverse combinaţii (acid acetilsalicilic, paracetamol, cafeină, drotaverină, ibuprofen, metamizol etc.). Linia a doua este reprezentată de triptani, eficienţi în formele moderate şi severe care nu au răspuns la analgezicele simple. Triptanii trebuie evitaţi la pacienţii cu boală cardiovasculară, hipertensiune necontrolată, în migrena hemiplegică. Opiaceele şi barbituricele sunt de evitat în principiu.
La pacienţii cu greaţă şi vărsături frecvente vom alege o altă cale de administrare decât cea orală: spray intranazal, administrare subcutanată, injecţii intramusculare sau intravenoase.
In sarcină se pot folosi acetaminofen şi antiinflamatoare nesteroidiene (mai puţin în ultimul trimestru de sarcină), respectiv opiacee în cazuri refractare.
La copii si adolescenţi putem încerca iniţial cu acetaminofen, ibuprofen, iar ca linie a doua triptani.
Luăm în considerare medicaţia preventivă la pacienţii cu: cel puţin două atacuri pe lună, durata de peste 24h, intensitate crescută ce perturbă major viaţa pacientului, eşec sau contraindicaţie ale medicaţiei de primă linie, varianta de migrenă hemiplegică.
Nu trebuie neglijate nici masurile complementare ce vizează probleme de somn, stres, oboseală cronică, anumite alimente trigger. Psihoterapia, medicina integrativă pot fi utile alături de medicaţia prezentată.
In pofida algoritmilor de diagnostic si tratament existenţi, tratamentul migrenelor nu este o ştiinţă exactă, necesitând o bună şi detaliată anamneză, un bun feedback al pacientului privind frecvenţa si intensitatea atacurilor, raspunsul la medicaţia prescrisă, complianţa la tratament.
Existenţa atâtor opţiuni terapeutice ne dezvăluie că deşi nu au un rol curativ, putem controla cu ajutorul lor migrenele atât ca intensitate, cât şi ca frecvenţă, îmbunătaţind calitatea vieţii pacientului.
Măsurile ce ţin de stilul de viaţă au un rol important în a rări atacurile de migrenă, deşi implementarea lor nu este facilă necesitând o bună complianţă.
