Patologia cardiovasculară la vârstnici reprezintă o temă de interes deosebit având în vedere faptul că, pe de o parte aceasta reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate în acest segment de populaţie, dar şi faptul că, în ultimul secol populaţia peste 60 ani (aceasta fiind limita arbitrară stabilită de OMS de la care o persoană este considerată vârstnică) s-a dublat şi se estimează că va creşte de 2-3 ori în decursul primului secol al acestui mileniu. O dată cu îmbătrânirea populaţiei creşte numărul bolilor asociate, dar, totodată şi complexitatea tratamentului adresat acestor boli şi costul serviciilor de spitalizare.
Cordul vârstnic
Este caracterizat de apariţia în mod fiziologic de modificări structurale şi funcţionale. La nivelul cordului creşte diametrul miocitelor, creşte depozitul de colagen şi amiloid având drept consecinţă hipertrofia ventriculară stângă, se modifică geometria cardiacă, apar calcificări şi fibroze valvulare, apar modificări degenerative la nivelul ţesutului excitoconductor şi a sistemului nervos vegetativ simpatic. Toate aceste modificări structurale determină şi modificări funcţionale la nivelul inimii, cu remodelarea cavităţilor cardiace stângi prin scăderea complianţei şi creşterea rigidităţii acestora, scăderea funcţiei lusitrope, scăderea răspunsului la stimuli beta-adrenergici. De asemenea, deşi în repaus funcţia ventriculului stâng (evaluată prin estimarea ecocardiografică a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng) este normală şi frecvenţa cardiacă este nemodificată, în timpul efortului fracţia de ejecţie a ventriculului stâng nu creşte suficient, frecvenţa cardiacă atinge un maxim ce reprezintă 20% din frecvenţa cardiacă de la tineri, iar debitul cardiac este mai scăzut cu 20-30% comparativ cu cel al tinerilor. Toate aceste modificări fiziologice pot determina apariţia în timp de modificări fiziopatologice. Astfel hipertrofia ventriculară stângă prin creşterea rigidităţii şi a presiunii telediastolice poate precipita apariţia insuficienţei cardiace diastolice, în timp ce dilatarea atriului stâng şi a venelor pulmonare poate induce apariţia fibrilaţiei atriale.
Insuficienţa cardiacă
Are o incidenţă crescută în rândul acestui segment de populaţie. Principalele cauze ale acesteia sunt boala coronariană ischemică, valvulopatiile, hipertensiunea arterială şi are frecvenţa mai mare în populaţia de sex feminin de peste 60 ani. În general vârstnicii cu insuficienţă cardiacă au o prevalenţă mai mare a hipertensiunii arteriale, fibrilaţiei atriale şi a altor comorbidităţi cum sunt anemia, boala renală, accidentul vascular, boala pulmonară obstructivă cronică. Ceea ce este important de menţionat este faptul că, peste 70% dintre octogenari au insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie prezervată. Tabloul clinic al acestei afecţiuni este foarte frecvent nespecific, cu fatigabilitate, confuzie, depresie, scădere ponderală. Vârsta în sine reprezintă un factor de prognostic independent pentru mortalitatea în spital. Pe de o parte vârsta înaintată, dar pe de altă parte şi simptomatologia nespecifică reprezintă principalele cauze de tratamente şi investigaţii suboptimale la pacienţii din această categorie. Alegerea terapiei adecvate este, de asemenea, mai dificilă, în general medicamentele sunt mai greu tolerate, au mai frecvent efecte adverse la vârsnici şi, în plus aceştia sunt mai puţin complianţi la tratament.
Boala coronariană ischemică
Prezintă, de asemenea, o incidenţă crescută în populaţia vârstnică.
Infarctul miocardic acut (IMA) cu supradenivelare segment ST se manifestă relativ frecvent printr-un tablou clinic cu simptome atipice la debut – dispnee, diaforeză, greaţă, confuzie, durere epigastrică, sincopă.
Este de menţionat şi faptul că, la 40% dintre vârsnicii cu infarct miocardic acut nu apar modificări electrice . Statisticile arată că 50% dintre pacienţii care prezintă IMA sunt vârstnici şi 80% dintre decesele post-infarct miocardic acut survin la vârstnici, acest fapt fiind datorat atât riscului mult mai mare de complicaţii posttratament (de exemplu ruptura ventriculului stâng după fibrinoliză), cât şi administrării în general de tratament suboptimal la vârsnici, fie din cauza vârstei, a comorbidităţilor, dar şi din cauza prezentării atipice care întârzie diagnosticul. În general, evoluţia pacienţilor vârsnici după revascularizare intervenţională este mai bună comparativ cu cea de după fibrinoliză, strategia invazivă fiind astfel de preferat la aceşti pacienţi.
Infarctul miocardic acut fără supradenivelare de segment ST se manifestă foarte frecvent cu simptome atipice şi de foarte multe ori survine concomitent cu o altă afecţiune acută. De asemenea, se însoţeste de un risc foarte crescut de complicaţii, în special hemoragice (tratament antiagregant, anticoagulat, boală renală asociată). Ca şi în cazul infarctului miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, strategia invazivă este de preferat.
Angina pectorală este o entitate frecvent întâlnită peste 60 ani, ţinând cont de faptul că, vârsta reprezintă un factor de risc major pentru ateroscleroza şi boala coronariană ischemică. Diagnosticul este însă dificil, frecvent pacienţii îşi neagă simptomele sau îşi limitează activitatea pentru a nu declanşa crizele anginoase. În ceea ce priveşte tratamentul farmacologic antianginos, atunci când este administrat în doze optime el este eficient în scăderea mortalităţii şi a riscului de infarct miocardic sau accident vascular cerebral, în timp ce tratamentul intervenţional este considerat adjuvant în acest caz, fiind benefic doar pentru controlul mai bun al simptomelor şi ameliorarea calităţii vieţii.
Sincopa reprezintă o cauză majoră de morbiditate la vârstnici având drept consecinţă traumatisme, limitarea calităţii vieţii, dependenţa de alte persoane. Cauzele cele mai frecvente ale sincopei sunt hipotensiunea ortostatică, sincopa vasovagală, hipersensibilitatea sinusului carotidian şi sincopa cardiacă, în unele dintre cazuri fiind necesar implantul unui stimulator cardiac.
La nivelul sistemului arterial apar, de asemenea, modificări structurale - dilataţie, rigidizare, disfuncţie endotelială, ce determină modificări funcţionale – creşterea presiunii sistolice şi a presiunii pulsului, scăderea distensibilităţii arteriale, afectarea microcirculaţiei renale, având drept consecinţă creşterea riscului de apariţie a accidentului vascular, bolii coronariene ischemice, insuficienţei cardiace, bolii renale cronice.
Vârsta înaintată reprezintă astfel un factor de risc independent şi major în apariţia şi dezvoltarea bolilor cardiovasculare, acestea reprezentând principala cauză de mortalitate în acest segment populaţional.
Bibliografie
1. Ginghina C. Patologia cardiovasculara la varstnici. In Mic tratat de cardiologie, Ed. Academiei Romane 2010; 843-9
2. Ferrari AU, Radaelli, Centola M. Aging and the cardiovascular system. J Appl Physiol 2003; 95: 2591-7
3. Schiele F, Meneveau N, Seronde MF et al Changes in elderly patients with myocardial infarction. Eur Heart J 2009; 30: 987-994
4. Guidelines for the diagnosis and management of syncope (version 2009). The Task Force for the Diagnosis and Management of Syncope of the European Society of Cardiology (ESC). Eu Heart J 2009; 30:2631-71.
