Etilenglicolul se numără printre cei mai toxici alcooli, a cărui ingestie poate fi involuntară, ca substituent al alcoolului etilic, sau voluntară, în scop suicidal.
Etilenglicolul prezintă o absorbție rapidă la nivel gastro-intestinal, atingând valoarea maximă la 1-4 ore de la ingestie. Doza minimă letală la om este de 1-1,5 ml/kg (cca 100 ml).
Netratată, intoxicația cu etilenglicol este fatală, cu apariția inițial a depresiei sistemului nervos central (SNC), a acidozei metabolice și ulterior a insuficienței renale, etape care se pot suprapune ca durată sau ordine.
Caz clinic
prezint cazul unui pacient în vârstă de 84 ani care se prezintă în serviciul UPU Brașov pentru ingestia unei cantități de 200 mL de etilenglicol simultan cu alcool etilic în cantitate neprecizată în urmă cu 8 ore, informațiile fiind obținute de la aparținători.
Pacientul a prezentat inițial semne clinice ale intoxicației cu etanol-confuzie, afazie, tulburări de echilibru. Examenul clinic a relevat: bradicardie sinusală (57 bătăi pe minut), hipertensiune arterială (210/110 mmHg), saturație a O2 în limite normale (98%), afebril. În UPU a prezentat două vărsături alimentare în cantitate mare de lapte și mămăligă.
Biologic s-a remarcat: acidoză metabolică (ph=7,19), hiperglicemie (222mg/dL), gaură anionică crescută (afecțiune tubulară renală, caracteristică intoxicațiilor cu alcool), restul constantelor fiind în limite normale.
Prezenţa acidozei severe (acumularea de acizi în organism, pierdere de bicarbonat), anamnezei pozitive și a unei găuri anionice crescute a susținut diagnosticul de intoxicație acută cu etilenglicol.
S-au administrat fluide intravenos și bicarbonat de sodiu pentru combaterea acidozei. Administrarea antidotului (blocant metabolic) s-a putut face doar pe cale orală prin sonda nazogastrică cu alcool etilic alimentar de 40 %, întrucât în acel moment nu era disponibil niciun antidot cu administrare intravenoasă.
După 6 ore în UPU, pacientul a prezentat normalizarea acidozei metabolice de la un ph 7,19 la 7,33, cu menținerea celorlalte constante biologice în parametrii normali, fapt ce a determinat internarea acestuia pe o secție medicală pentru supraveghere.
În secția de interne, pacientul a avut o evoluție bună, fără complicații neurologice, cardiace și renale, fiind externat după 5 zile. Prognosticul este favorabil în condițiile în care va fi monitorizată funcția renală pe termen de 10 zile.
Concluzii
Evoluția favorabilă a pacientului deși a ingerat dublul dozei letale de etilenglicol poate fi explicată prin consumul simultan de etanol, care a inhibat oxidarea hepatică, prevenind metabolizarea etilenglicolului de către alcool-dehidrogenază. Un alt factor a fost prezența conținutului alimentar de mămăligă și lapte ce a încetinit pasajul gastric a etilenglicolului prelungind absorbția și întârziind atingerea concentrației maxime.