Prof. Univ. Dr. Ion Dafinoiu
Durerea reprezintă principalul motiv pentru care pacienții solicită asistență medicală. Durerea este un răspuns reflex la o vătămare corporală. Având în vedere că durerea este deseori trăită și în absența unei patologii sau vătămări tisulare, din motive psihoemoționale (a se vedea durerea membrului fantomă), definiția durerii a fost extinsă astfel - „Durerea este totdeauna subiectivă. Este o senzație care apare într-o parte sau în mai multe părți ale corpului, este întotdeauna neplăcută și de aceea este și o experiență emoțională”. Alți autori afirmă într-o manieră categorică natura subiectivă a durerii. „Durerea este ceea ce spune pacientul că este”.
Durerea implică experiențe senzoriale, factori emoționali (suferință, teamă, modificări ale dispoziției, anxietate, tensiune) precum și componente sociale care țin de inserția în mediu a persoanei care suferă durerea.
Teoria porții de control
Teoria care astăzi întrunește un larg consens și care combină variabilele somatice, neurofiziologice cognitive și afectiv motivaționale este teoria porții de control.
Conform acestei teorii, există trei sisteme implicate în procesarea durerii: senzorial - discriminativ, motivațional - afectiv și cognitiv - evaluativ, toate contribuind la experiența subiectivă a durerii. Faptul că teoria porții de control invocă o interacțiune continuă a sistemelor amintite (senzorial-discriminativ, motivațional-afectiv și cognitiv-evaluativ) implică un potențial considerabil de modelare a experienței durerii prin intervenții la nivelul acestor sisteme.
Implicațiile practice ale acestei teorii pentru managementul durerii sunt:
Cantitatea de informații transmisă dinspre corp către creier este modificată când acestea intră în măduva spinării printr-un loc numit cornul dorsal.
Această „poartă” de intrare a informațiilor în măduva spinării poate amplifica sau diminua cantitatea de informații referitoare la durere; creierul prin intermediul unor variabile cognitive și afectiv-motivaționale poate controla gradul de deschidere/închidere al acestei porți.
Eficiența hipnozei în tratamentul durerii
Hipnoza are o lungă istorie în tratamentul durerii și este una dintre cele mai recunoscute tehnici non-farmacologice de tratament al durerii. În ciuda lungii istorii pe care hipnoanalgezia o are în medicină, mecanismele prin care hipnoza influențează percepția durerii sunt în continuare subiect al dezbaterii științifice. Două par să fie cele mai influente teorii: una dintre teorii acordă un rol central proceselor disociative specifice hipnozei și subliniază importanța sensibilității hipnotice, cealaltă sugerează că procesele sociale și cognitive sunt responsabile pentru analgezia indusă de hipnoză și evidențiază importanța conformării la instrucțiunile primite, a implicării în rol.
Interesul în creștere pentru utilizarea hipnozei în managementul durerii ar putea fi explicat prin următorii factori: reducerea costurilor managementului durerii din timpul unor proceduri medicale, cererea crescută pentru utilizarea unor terapii non-farmacologice cu efecte secundare minore comparativ cu procedurile medicale, demonstrarea faptului că analgezia hipnotică produce nu doar schimbări în rapoartele subiective privind durerea ci și în activitatea creierului.
Un studiu realizat de cercetători din Roma prezintă într-o manieră sistematică relația dintre percepția durerii și hipnoză, argumentând cu rezultate de neuroimagistică funcțională. Principala concluzie a acestui studio este că modulările hipnotice ale durerii sunt asociate aproape exclusiv cu activări ale creierului, mai degrabă, decât cu dezactivări ale acestuia.
Un studiu referitor la eficiența hipnozei în controlul durerii s-a finalizat cu următoarele concluzii: hipnoza diminuează durerea; utilizarea hipnozei în mai multe ședinte successive, înaintea zilei unei operații, a produs cel mai mare bun rezultat. Același rezultat s-a raportat și în ceea ce privește o serie de boli cronice.
Aspecte practice
Teoria porții de control, cu dezvoltările ei ulterioare, care fundamenteză foarte bine utilizarea tehnicilor psihologice în tratamentul durerii, poate fi prezentată într-o manieră intuitivă pacienților astfel:
"Durerea este semnalată de nervii din corp ca să ne alerteze în legatură cu anumite vătămări fizice, în scopul autoprotecției. În timp ce aceste semnale se deplasează în sus către creier, ele trec printr-o zonă aflată la baza creierului, numită Substantia Gelatinosa, care acționează ca o poartă. Daca poarta este deschisă, semnalele durerii se deplasează dinspre corp spre creier, semnalând durerea. Când închidem poarta, semnalele durerii descresc. Anumite medicamente pentru durere acționează diminuând volumul acestor mesaje care vin de la corp către creier. Cu alte cuvinte, medicamentele închid poarta pe sensul de jos în sus, dinspre corp către creier, astfel încât creierul să nu mai primească semnale. În timpul hipnozei/imageriei, putem determina creierul să facă același lucru în mod natural. Cu alte cuvinte, putem utiliza activitatea creierului pentru a închide poarta pe sensul de sus în jos, schimbând activitatea mentală care pune gaz pe foc. Astfel imageria/hipnoza operează la fel ca medicamentele, dar dintr-o direcție opusă. În plus față de medicamente, poarta durerii poate fi închisă sau deschisă funcție de emoțiile și semnificațiile care însoțesc durerea - felul în care creierul interpretează și acordă semnificații semnalelor durerii.”
Tehnicile intrahipnotice de management al durerii sunt diverse și această diversitate poate asigura o bună flexibilitate a demersului hipnoterapeutic.
Având în vedere că mintea noastră inconștientă are o structură simbolică, metaforică (S.Freud), multe dintre scenariile hipnotice pentru inducerea anesteziei sau analgeziei conțin metafore și sugestii care acționează in direcția disocierii persoanei de stimulul dureros; disocierea unei părți a corpului asupra căreia se realizează o manevră medicală dureroasă de restul corpului, înlocuirea senzației dureroase cu alte senzații mai bine tolerate, deplasarea durerii în zone ale corpului unde produce mai puțină suferință, activarea unor procese fiziologice benefice, etc. Dintre aceste scenarii amintim: mănușa anestezică, rezervorul de endorfine, refocalizarea atenției, disocierea, imageria corectivă, golirea sacului de nisip, difuzia durerii, relaxarea, consilierul interior etc.
