Pentru a trăi, munci şi a se menţine sănătos, omul are nevoie de aproximativ 50 de substanţe nutritive. Şi organul de înaltă performanţă - ochiul – se bazează pe alimentaţia cu diferite dintre aceste substanţe preluate din hrană prin circuitul sanguin, mai exact de la vita-mina A până la oligoelementul zinc, de la acidul Omega-3 DHA acid docosahexaen) indispensabil pentru acuitatea vizuală, până la substanţa gălbuie din plante, luteina. Substanţele nutritive sunt ajutoare de dezvoltare pentru vedere, dar au şi un rol decisiv în menţinerea capacităţii şi acuităţii vizuale până la vârste înaintate.
Cea mai cunoscută substanţă nutritivă cu care se face legătura în ceea ce priveşte acuitatea vizuală şi sănătatea ochilor este vitamina A. Faptul că vitamina A joacă un rol-cheie în procesul vederii a dus la supranumirea acestei vitamine drept „vitamina ochilor”. Denumirea specializată „Retinol” pentru vitamina A este derivată din termenul „retina”, retina ochilor.
Vitamina A participă la formarea purpurului retinian – sau purpurul vizual – a epiteliilor de pigment din retină, care sunt responsabili de vederea crepusculară. Deja o lipsă minoră de vitamina A poate duce la situaţia în care abia mai puteţi deosebi contraste şi contururi în întuneric. Aveţi nevoie de considerabil mai mult timp de acomodare la întuneric, de exemplu când treceţi dintr-o încăpere luminoasă într-una întunecoasă. Încetinirea adaptării la întuneric poate duce la aşa-numita ambliopie nocturnă („orbul găinii”).
Vitamina A – vitamina clasică pentru ochi
Solicitări deosebite ale ochilor, ca de exemplu lucrul la calculator, privitul nopţi la rând la televizor şi călătorii dese noaptea (şoferi profesionişti de camioane) pot creşte necesarul de vitamina A. Chiar şi cine stă mult la soare are nevoie de mai multă vitamina A. Lumina soarelui descompune vitamina A chiar în ochi.
Ce pot face pentru a acumula necesarul de vitamina A?
Adulţii ar trebui să acumuleze zilnic prin alimentaţie 0,8 mg (femei) până la 1,0 mg (bărbaţi) de vitamina A. Vitamina A pură apare doar în surse animale. De exemplu organele interne, precum ficatul, sunt foarte bogate în vitamina A. Dar şi untul, felurile de brânză grase, laptele gras şi peştii graşi ca heringul şi macroul sunt, pe lângă ouă, surse bune de vitamina A. Retinolul solubil în grăsime apare în alimentaţie şi în formele sale premergătoare - mai ales în beta-caroten – ca provitamina A. Carotenul are numele de la carotă (morcov), care face ca aceasta să fie galbenă. Din acest motiv morcovii sunt lăudaţi a fi alimente pentru o vedere bună. Multe legume galbene şi verzi sunt o sursă bună de provitamina A. Câteva exemple: broccoli, varza, spanacul, andivele, salata de câmp, ardeii roşii şi galbeni, roşiile, feniculul, şi bineînţeles morcovii, pe primul loc. Un pic de grăsime la prepararea surselor vegetale de provitamina A (de exemplu ulei de măsline la salată sau un pic de unt la legumele scăzute sau miez de nucă la salată) ameliorează absorbţia acestei provitamine solubile în corp. Şi diverse fructe sunt surse bune de beta-caroten, ca de exemplu caisele, pepenele galben, piersicile, mango şi cătina albă. Recomandarea de a mânca la fiecare masă legume şi / sau fructe ameliorează alimentaţia cu (pro)vitamina A.
Scutul de protecţie antioxidant pentru ochii sensibili la lumină
Ochii trăiesc din lumină. Acest lucru însă are şi o parte negativă, dacă luăm în considerare cât de mult poate dăuna lumina soarelui deja pielii omului. Deoarece ochii sunt un organ deosebit de sensibil, poate fi lezat chiar prin lumină, cea care face posibil procesul vederii. Afecţiunea are originea într-o serie de procese oxidative, adică procese declanşate prin reacţii cu oxigenul. Astfel încărcarea ridicată cu lumină a retinei, mai ales a maculei (petei galbene), prezenţa în abundenţă a unor acizi graşi polinesaturaţi, sensibili la oxidare, în segmentele exterioare a foto-receptorilor, precum şi tensiunea ridicată a oxigenului creează un mediu propice pentru formarea unor combinaţii chimice radicale de oxigen, ce ar putea dăuna proteinelor cristalinului.
La stările de boală, la care radicalii liberi ar putea să joace un rol, se numără, pe lângă bolile de inimă şi a circuitului sanguin, şi afecţiunile inflamatorii şi afecţiuni ale acuităţii vizuale, cum ar fi cataracta senilă. S-a observat că radicalii liberi de oxigen joacă un rol important în mecanismul de opacifiere a cristalinului, mai ales la expunerea la lumină cu raze UV. Prin urmare, antioxidanţilor din alimentaţie, cum ar fi vitaminele C şi E, oligoelementele zinc şi seleniu, precum şi carotinoidele luteină şi zeaxantină, le revine o funcţie majoră de scut protector.
Concentraţie ridicată de vitamina C în ochi – protecţie naturală
Pentru protejarea de stresul oxidant răspund şi sunt indispensabile micro-substanţele nutritive antioxidante ca substanţe care captează radicalii în cristalin şi în umoarea apoasă. În acest context este cunoscut faptul că în umoarea apoasă şi în cristalinul ochiului uman se află cantităţi mari ale vitaminei C solubile în apă, în concentraţii de câteva ori mai ridicate decât în plasma sangvină. Nivelul de vitamina C în umoarea apoasă şi în cristalin scade însă odată cu înaintarea în vârstă şi cu progresul dezvoltării cataractei, adică a opacifierii cristalinului.
Pentru a preveni diferitele boli, printre altele cataracta, şi luând în considerare o constelaţie deosebită de riscuri (persoane care poartă ochelari sau lentile de contact) pot fi administrate doze mai mari de vitamina C, în zona de siguranţă fiziologică de 200-300 mg. În anumite condiţii de viaţă necesarul de vitamina C este cu mult mai mare: solicitare corporală deosebită (sport, printre altele), stres continuu, fumatul excesiv, precum şi consumul de alcool şi de medicamente, la fel ca şi anumite afecţiuni, de exemplu diabetes mellitus şi infecţii. Persoanele expuse des razelor solare, de exemplu la locul de muncă sau la sejururi mai lungi la altitudini ridicate la munte, au un risc de cataractă ridicat şi din acest motiv eventual un necesar de vitamina C preventiv mai ridicat.
Aproximativ 30% din populaţie prezintă o valoare de absorbţie a vitaminei C din alimente sub valoarea de referinţă a D-A-CH, care este indicat a fi de 100 mg pe zi (Studiu naţional de alimentaţie II; 2008)
Vitamina E – cel mai cunoscut antioxidant
Şi vitamina E apare în cristalinul ochiului. Antioxidantul solubil în grăsime are aici o funcţie deosebită de protecţie faţă de acizii graşi polinesaturaţi ai foto-receptorilor. Vitamina C (solubilă în apă) şi vitamina E (solubilă în grăsime) se completează şi se sprijină în funcţia lor antioxidantă în medii diferite. Doza zilnică de vitamina E ar trebui să fie de 12-15 mg.
Cele mai bune surse de hrană pentru vitamina E sunt uleiurile vegetale şi margarina produsă din acestea, precum şi nucile, uleaginoase şi răsadurile de cereale. Recomandăm ulei de rapiţă, de măsline şi/sau de nuci, precum şi zilnic o mână de nuci (de exemplu nuci, migdale sau alune).
Luteina şi zeaxantina – coloranţi naturali pentru vederea cea mai bună
Luteina aparţine de carotinoide, cea de-a două grupă ca mărime a substanţelor secundare conţinute în plante, pe lângă polifenolii care sunt tot coloraţi. În plante, carotinoidele îndeplinesc două funcţii decisive. Pe de o parte facilitează fotosinteza, ajutând plantele să utilizeze în mod optim lumina soarelui. Pe de altă parte protejează plantele cu o activitate fotosintetică ridicată faţă de daunele provocate de radicalii liberi în urma expunerii prelungite la soare. Ca şi componentă a alimentaţiei, la om exercită probabil o funcţie asemănătoare de protecţie ca nişte „ochelari de soare” din interior. Luteina nu are niciun efect ca provitamină A, motiv pentru care efectul antioxidant protector prevalează.
În ceea ce priveşte ochii, carotinoidele galbene luteina şi zeaxantina se dovedesc a fi deosebit de importante. Sunt singurele carotinoide care se găsesc în cristalin şi în retină.
Luteina şi zeaxantina apar concentrate în zona centrală a retinei - macula lutea. Macula se află în mijlocul fundului de ochi şi este descris ca fiind locul „celei mai bune vederi”. Pata galbenă ne dă capacitatea de a citi, de a recunoaşte detalii fine şi diferenţele dintre culori.
Luteina şi zeaxantina sunt capabile să absoarbă razele periculoase pentru ochi. În plus oferă protecţie antioxidantă faţă de radicalii liberi, care, printre altele, sunt formaţi în mod continuu în macula prin lumina soarelui. Carotenoidele facilitează deci o protecţie deosebită împotriva degenerării maculei condiţionate de vârstă. Este dovedit ştiinţific faptul că o alimentaţie cu substanţe vegetale galbene poate creşte conţinutul de pigmenţi protectori în macula.
În concluzie, o alimentaţie bogată şi variată în nutrienţi va menţine nu numai starea generală a sănătăţii ci şi în special vederea şi capacitatea vizuală.
