Diana Deleanu Prof. Univ. Dr.
Conform statisticilor World Allergy Organisation, circa 20 % din locuitorii planetei suferă de o formă de alergie alimentară dar, ceea ce este şi mai grav, în ultimii 10 ani prevalenţa alergiei alimentare s-a dublat iar pentru cei aflaţi la vârsta copilăriei (şi mai ales în primul an de viaţă) rata de incidenţă s-a multiplicat cu 7!. Puteţi să explicaţi această tendinţă?
Întradevăr, în ultimii ani numărul persoanelor alergice a crescut şi alarmant este forma severă de prezentare a unora dintre alergii! Ca urmare a creşterii numărului de pacienţi care acuză simptome induse de alimente, inclusiv alergii alimentare, Organizatia Mondiala a Alergiei (WAO) a propus ca în anul acesta, săptămâna dedicată bolilor alergice să aibă în centru alergia alimentară. Săptămâna alergiei s-a desfăşurat între 8 şi 16 Aprilie 2013.
În SUA, numărul persoanelor decedate prin anafilaxie indusă de alimente este mai mare decât cei a căror cauză de deces o constituie veninurile de insecte sau medicamentele. Din păcate, nicăieri în lume nu există o explicaţie documentată ştiinţific pentru a motiva creşterea numărului de pacienţi alergici şi a formelor variate de alergie. Cea mai vehiculă explicatie, dar încă doar o ipoteză, este teoria igienei, în care lipsa expunerii copiiilor foarte mici la bacterii nepatogene poate duce la o deviere în exces a sistemului imunitar, ce acţionează mai mult decât trebuie (alergiile sunt o forma de hipersensibilitate a sistemului imunitar), acolo unde nu este necesar (împotriva alergenilor, care nu au nicio acţiune patogenă asupra omului).
Este în România alergia alimentară o problemă de sănătate publică? Se cunoaşte care este situaţia, exista o evidenţă a cazurilor de alergie alimentară, există organisme naţionale care să ţină sub control interacţiunea dintre om şi aliment? De exemplu, sunt etichetate corespunzător alimentele cu risc alergic?
Din păcate şi în acest sens România este o „codaşă": nu avem o evidenţă exactă a alergiilor alimentare (ca de altfel a niciunei forme de alergie). Acest fapt îl resimţim ca o eroare a sistemului de sănătate din România, deoarece alergiile alimentare sunt o patologie relativ frecventă în rândul sugarilor şi copiiilor mici. În plus, ea are repercursiuni asupra familiei, instituţiilor de educare colectivă (creşe, grădiniţe, şcoli). Spre norocul unor pacienţi, există informări privitoare la afecţiunea alergică, la alergenii alimentari şi se pot autoproteja, dar aceasta NU REPREZINTĂ UN STANDARD DE CALITATE al asistenţei medicale. Etichetarea alimentelor în privinţa alergenilor alimentari lasă de dorit în România. Conform principiilor internaţionale (la care a aderat Uniunea Europeană) este obligatoriu menţionarea a 8 alergeni alimentari majori. Aceştia sunt responsabili de 90% dintre alergiile alimentare: laptele de vacă, oul, arahidele şi nucile din copac, peştele, fructele de mare, grâul şi alte cereale, soia, seminţele (precum cele de susan). Pe lângă acestea, nu sunt puţine cazurile de alergie alimentară indusă de fructe (kiwi, pepene, măr etc).
Este igiena alimentară o cauza a creşterii incidenţei alergiilor alimentare? Acest gen de alergie este privit ca un panaceu al ţărilor civilizate, în care mai ales în ultimele decenii sistemele de supraveghere a igienei alimentare au crescut. Vorbim deja de trasabilitatea celor mai multe produse alimentare pe drumul lor de la produs brut la produs finit, ceea ce ar fi condus mai degrabă la eliminarea alimentelor din lista factorilor alergeni.
Teoria igienei se referă la expunerea timpurie (din primele ore de viaţă ale omului la germeni nepatogeni, precum lactobacilii). Igiena alimentaţiei, sau mai degrabă lipsa igienei alimentului duce la toxiinfecţii alimentare, la fel de neplăcute şi uneori extrem de severe (de ex. holeră, dizenterie, toxiinfecţii alimentare stafilococice etc). Întradevar, alergiile reprezintă o îmbolnăvire întâlnită cu precădere în ţările dezvoltate economic, cu standard crescut de igienă alimentară, dar avem alergii şi în Brazilia, unde igiena alimentelor nu este atât de strictă. în plus alergenii alimentari se comportă diferit: unii se degradează prin gătire (proteinele îşi schimbă conformaţia şi astfel îşi pierd alergenicitatea), altele sunt extrem de stabile termic (de ex. laptele de vacă) iar alte produse îşi dobândesc alergenicitate doar prin preparare termică. Şi parcă pentru a complica şi mai mult lucrurile, există alimente modificate genetic tocmai pentru a se pierde alergenicitatea (orez modificat genetic, hipoalergenic în Japonia).
Medicina romaneasca este suficient de bine pregatita pentru diagnosticarea alergiilor alimentare şi tratarea acestora? Exista vaccinuri impotriva antialergiilor?
Medicina din România este doar la începuturi în ceea ce priveşte alergiile alimentare, dar nu putem nega eforturilor multor medici (mai ales pediatrii) care s-au ocupat de copii alergici la alimente. Există în prezent astfel de centre de pediatrie cu preocupari deosebit de intense: Iaşi, Bucureşti, Cluj. Dar, alergia alimentară ca domeniu ştiinţific (documentare diagnostică exactă) se face doar de câţiva ani la Alergologie la Cluj, în cadrul IRGH.
Există vaccinuri alergenice care încearcă să inducă toleranţa pacienţilor la alergeni, dar marea lor majoritate nu sunt alimente. Se poate tenta inducerea toleranţei la un aliment, chiar cu alimentul respectiv (de ex. laptele de vacă). Alergiile alimentare severe se trateaza în ţările dezvoltate şi cu terapie biologică, de ex. anticorpi monoclonali anti-IgE (IgE este anticorpul răspunzător de alergie).
Printre alimentele alergene cele mai frecvente se numară produse de foarte larg consum precum grâul, peștele, ouăle, laptele de vacă, alunele, nucile, țelina, muștarul, căpşunile. Există o explicaţie ştiinţifica pentru această situaţie? Ce conţin aceste alimente ca să provoace reacţii alergice?
Acestea sunt alimentele cele mai frecvent implicate în alergia alimentară. Ele conţin proteine, unele cu provenienţă comună (de ex. pentru regnul vegetal: profilina), care au abilitatea stimulării sistemului imunitar în direcţia unei hipersensibilităţi imediate (anafilactice, reaginice). Marea majoritate a alergenilor sunt diferiţi structural, motiv pentru care unii pacienţi nu pot consuma arahide, dar pot bea lapte de vacă. Totuşi, nu pot să nu menţionez că există şi alergeni cu structuri chimice apropiate şi care produc reacţii încrucişate (între fructe: avocado cu pepenele), adică un pacient alergic la avocado va reacţiona şi la pepene, chiar în afara sensibilizării la acest fruct.
Vine primavara, anotimpul exacerbării alergiilor avand ca substrat factori naturali, precum polenul, insectele. Există recomandări medicale pentru cei mai sensibili? Programe de vaccinare antialergică? Se poate determina la fiecare persoană ce risc alergic are şi la ce factor alergen, ca să putem preveni o posibilă reacţie neaşteptată şi poate fatală?
Primavara avem alergiile la polen, dar acesta este prezent în atmosferă (acum, cu încălzirea globală) până toamna târziu. Există o serie de recomandări pentru reducerea expunerii la polen (utilizarea de filtre pentru polen, uscarea hainelor în casă şi nu afară etc) .
Deasemenea, insectele (hymenoptere – albine, viespi) reprezintă un risc de anafilaxie în perioada primăverii, cu extindere până toamna târziu. Şi aici, regulile de bun simţ (să nu se umble desculţ prin iarbă) sau evitarea culorilor pastelate, a parfumurilor tari pot reduce riscul înţepăturii de insectă.
Exista un model de răspuns alergic ce ar putea fi anticipat, dar ca regula generală, riscul unei alergii (mai ales la prima manifestare) nu poate fi prevăzut! Atitudinea normală de prevenţie (informarea şi educarea pacientului) pentru cei cu risc alergic este cea mai bună metodă, deoarece permite pacientului a se descurca rapid şi corect în cazul unui posibile alergii severe.
Există programe de vaccinare cu vaccinuri alergenice pentru creşterea toleranţei la alergeni, dar acestea trebuie facute doar la pacienţi selectionaţi. Ele nu sunt necesare la toţi pacienţii.
Excesul de medicamente este un factor de risc pentru alergii? Exista un sistem de preîntâmpinare a prescrierii de medicamente contraindicate pentru alergici?
Utilizarea unui medicament este condiţia sine qua non a unei alergii. Aceasta este şi cauza creşterii numărului de alergii medicamentoase şi a apariţiei alergiilor practic la orice medicament. Există sisteme de reducere a numărului de alergii medicamentoase printr-o anamneză corectă a pacientului, prin chestionarea lui legat de boli alergice/atopice, prin utilizarea medicmanetelor cu risc redus de sensibilizare, prin testare atunci când este cazul.
Unele reactii alergice presupun o strânsa colaborare între medicul alergolog şi medici din alte specialităţi: dermatologie, pneumologie, medicina de laborator, ORL?
Pacientul alergic poate avea numeroase forme de prezentare a alergiei (pacient cu rinită poate avea şi conjunctivită şi astm şi dermatită atopică şi poate dezvolta şi o alergie alimentară sau medicamentoasă). Această situaţie a dus la realitatea unei colaborări strânse între alergolog şi medici din alte specialităţi (ORL, dermatologie, pneumologie, pediatrie). Azi nu se poate concepe ca un diagnostic să nu includă şi investigaţii de laborator, încât dozarea IgE total şi specific face parte din bateria obligatorie la orice pacient cu suspiciune de boală alergică.
Sunt situatii în care o reacţie alergică (cum este un soc anafilactic) necesită intervenţia de maximă urgenţă a medicului, similar cazulului unui infact sau al unei comoţii cerebrale. Există în echipele sanitare de pe ambulanţe personal bine instruit? Ar trebui să cunoaştem fiecare ce măsuri de primă urgenţă să luăm până la venirea medicului?
Şocul anafilactic este o urgenţă majoră, la care intervin medici calificaţi (de la salvare, SMURD, spitale, cabinete ambulatorii). Accidente de anafilaxie se pot întâmpla oriunde, motiv pentru care asistenţa de urgenţă trebuie asigurată de persoanele prezente, cu cunoştinţe de prim ajutor medical. Medicamentul de salvare în şocul anafilactic este adrenalina/epinefrina, care din păcate astăzi nu se mai găseşte în România sub forma unor penuri (prezente în toate ţările dezvoltate!) cu autoadministrare. Şi aceasta este încă o dovadă a funcţionării deficitare a sistemului sanitar românesc! Prin aceste penuri cu autoadministrare s-ar putea salva în România câteva zeci de vieţi anual!
Ocupându-ne de prezentarea capacităţii de servicii medicale din sistemul de sănătate românesc, prin elaborarea unui anuar al spitalelor şi unităţilor medicale ambulatorii, remarc deschiderea în ultimii 10 ani la unele spitale a unor secţii sau cabinete de Alergologie şi Imunologie noi, ca o preocupare de a se răspunde trendului crescător al incidenţei bolilor alergice prin creşterea capacităţilor medicale de tratament. Ce mai trebuie făcut ca alergicii români să fie în singuranţă?
Avem şi rezultate bune: sunt mai mulţi medici alergologi (majoritatea tineri şi entuziaşti) şi mai multe servicii ambulatorii şi cu paturi pentru alergologie ca în urmă cu 10 ani. De fapt, acum vedem rezultatele unei acţiuni începute în 1996, prin înfiinţatea unui program de rezidenţiat pentru alergologie şi imunologie clinica în ţara noastră. Dar, încă suntem puţini raportat la numărul de pacienţi. Am făcut o evaluare şi un pacient alergic ar trebui să parcurgă în medie 100 km pentru a se prezenta la un cabinet de alergologie şi avem doar un medic alergolog la 200.000 locuitori, ceea ce este extrem de putin!
Nume: DELEANU DIANA MIHAELA (Ex Dumitraşcu)
Data naşterii: 24 November 1958, Cluj, Romania
Date contact: st. Onisifor Ghibu Nr. 19, 400185 Cluj-Napoca, România,
Tel.: 0264-43 26 29; Fax: 40-264-43 17 58: Mobil: 0722-997525
E-mail: deleanudiana@yahoo.com
Profesie: Profesor de imunologie, University of Medicine and Pharmacy (UMF) „Iuliu Haţieganu", Institute of Gastroenterology and Hepatology, Allergy Dept ; St Croitorilor 19-23; 400162 Cluj-Napoca, Romania, Tel: 40 - 264 - 43.26 29 or 40-264-43 96 96 – ext. 141; ext 195; Fax: 40 – 264 - 43.34.27
Studii:
1965 - 1969: Primary school: 1st – 4th forms: School No 2 – Bob, Cluj
1969 - 1972: Gymnasium 5th – 8th forms: Lyceum „Emil Racoviţă", Cluj
1972 – 1977: Lyceum 9th – 12th : Lyceum „Emil Racoviţă", Cluj-Napoca
1977 – 1983: Faculty of Medicine: University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca
Specializări:
1983 – 1986: 3rd Medical Clinic, UMF, Cluj-Napoca
1986 – 1989: resident for internal medicine at 3rd Medical Clinic, UMF, Cluj-Napoca
1991 – 1994: resident for allergology, Hospital CFR II, University of Medicine and Pharmacy „Carol Davila" (UMF), Bucureşti
Locuri de muncă:
1983- 1985: Regional Hospital CFR, Cluj-Napoca
1985-1993: Institute of Hygienae and Public Health, Cluj-Napoca
1993-1998: University of Medicine and Pharmacy „Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca – assitent professor of internal medicine
1998-2003: University of Medicine and Pharmacy „Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca – assitent professor of immunopathology
2003-2007: University of Medicine and Pharmacy „Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca - assistent professor of allergy and clinical immunology
2008 up to now: University of Medicine and Pharmacy „Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca - professor of allergy and clinical immunology
Specializări în străinătate:
1992: Oct-Dec.: CLINICA UNIVERSITARIA, PAMPLONA, Spain – scholarship of 3 month from UCB
1993: sept-oct.: Bad Lippspringe, Germany – scholarship from German Society of Allergology at dr. Debelici
1995: May: Southampton, Great Britain - Tempus at prof. Holgate ST;
1995-1996: Southampton, Great Britain – schoolarship of one year from British Medical Association (BMA) actually worked with senior lecture dr. S.L. Johnston
Lucrări publicate: 30 în Romania and 12 abroad
Membră în societăţi medicale:
Romanian Society of Gastroenterology 1985-2011
Roamian Society of Immunology 1985-2011
Romanian Society of Allergology and Clinical Immunology 1991-2011
European Academy of Allergology and Clinical Immunology 1992-2011
Balkanian Society of Allergology1995-1999
Titluri: President of Romanian Society of Allergology and Clinical Immunology since March 2006 up to now
Sitiaţie familială: căsătorită, mamă a 2 copii
copii: Dumitraşcu Dinu Iuliu, born: 13.06.1981
Dumitraşcu Irina Dora, born: 07.04.1985
andreea
Bunaseara,doamna doctor am o problema cu care ma confrunt atata vara cat si iarna.Vara cum stau putin la soare ami apare pe maini si pe picioare un cojoc adica mi se umfla picioarele si mainile si mi se rosesc si as ca niste pete.Nu stiu ce sa ma mai fac .
Dec. 28, 2014, 3:57 p.m.Saptamana Medicala Administrator
Va sugerez sa contactati medicul de familie la care sunteti arondata. Succes!
Dec. 28, 2014, 9:19 p.m.