Există
lLa ora actuală există diferite modalităţi
de abordare terapeutică a cancerului de sân, în
funcţie de tipul tumorii, şi stadiul bolii şi în
egală măsură şi de alţi parametri:
hormonodependenţa tumorii, markeri genetici, vârsta
pacientei, markeri de proliferare tumorală.
În
cele mai multe cazuri sunt aplicate utilizate succesiv mai
multe metode. Unele dintre ele se adresează direct tumorii
direct, precum metodele locale (chirurgia şi radioterapia),
altele sunt metode de tratament sistemic: chimioterapia ,
hormonoterapia , tratamentul cu herceptină (HER-2). Acestea
se aplică folosesc pentru a localiza boala şi a opri
răspândirea ei în organism. Desigur că fiecare
metodă de tratament este asociată cu riscuri avantaje şi
dezavantaje.
Tratamentul chirurgical
Abordarea terapeutică
a cancerului de sân localizat debutează în mod
obişnuit prin eliminarea chirurgicală a masei tumorale.
Procedura chirurgicală poate fi tumorectomia sau mastectomia.
Practic, tTumorectomia, care reprezintă chirurgia conservatoare,
elimină masele tumorale canceroase şi o mică parte de
ţesut ce înconjoară aceste mase. Ea se mai denumeşte
şi mastectomie parţială. Mastectomia corespunde
ablaţiei complete a sânului precum şi a ganglionilor
limfatici auxiliari (nodulii ganglionii axilei).
Opţiunea
asupra Alegerea metodei chirurgicale este condiţionată de
numeroşi factori caracteristici tumorii- talie,
amplasament, riscul unei recidive. Mai nou, în locul disecţiei
ganglionilor axilari se procedează la biopsia ganglionului
sentinelă, pentru a elimina efectul secundar, pe termen lung, de
a apariţie ai limfaedemului braţului.
Radioterapia
Recurge Metoda
utilizeazaă la raze X de înaltă
energie pentru distrugerea celulelor canceroase. Ea urmează de
obicei actul chirurgical în vederea distrugerii tuturor
celulelor ce pot rămâne după rezecţia tumorală,
eliminând asfel riscul recidivei(reapariţia cancerului).
Dacă talia tumorii este mare, este recomandată şi
radioterapie antepre-operatorie, cu scopul reducerii masei
tumorale, localizării bolii şi derularea în siguranţă
a ablaţiei tumorale.
Tipul curent de radioterapie este
radioterapia externă, aplicată în serii de 5 sedinţe
săptămânal pe o perioadă de 3-6 săptămâni.
Ca regulă generală, fiecare sedinţă durează
doar câteva minute.
Radioterapia internă sau
curiterapia se bazează pe distrugerea celulelor tumorale prin
introducerea de mici pastile radioactive în sân, aproape
de tumorile maligne. Efectele negative ale radioterapiei includ
fenomene locale ( înroşire, arsură) dar şi
generale ( oboseală, anemie).
Chimioterapia
Este o modalitate de
tratament a cancerului prin utilizarea medicamentelor ce distrug
celulele canceroase. Ea se aplică frecvent după
ablaţia tumorii, în vederea limitării propagării
celulelor reziduale şi reducerii riscului de recidivă.
Poate fi aplicată şi pre-operator, similar radioterapiei,
pentru a reduce masa tumorală şi a facilita actul
chirurgical. Există o gamă diversă de produse
chimioterapeutice şi scheme variate de combinare a acestora în
funcţie de stadiul bolii şi tipul tumorii. Tratamentele
sunt ciclice pe o perioadă de 3-6 luni.
Datorită
răspândirii în tot organismul, ele afectează şi
celulele sănătoase şi determină numeroase
fenomene secundare: oboseală, vomă, dureri musculare şi
articulare, diaree, căderea părului, risc de infecţie,
probleme temporare ale memoriei, afectarea fertilităţii.
Efectele pot fi temporare sau de scurtă durată.
Hormonoterapia
Reprezintă modalitatea de tratament cu ajutorul unor medicamente care interferă cu mecanismele de acţiune ale hormonilor estrogeni. Ea se administrează , în general, după ablaţia chirurgicală, radio sau chimioterapie şi cu scopul este de a oprirea dezvoltareaării tumorilor maligne cu receptori estrogenici pozitivi (+) pentru estrogeni. Se urmăreşte în egală măsură reducerea risculuirilor de recidivă. Există 3 opţiuni pentru hormonoterapie: tratamentul cu antiestrogeni , cu inhibitori de aromatază şi supresia ovariană.
Antiestrogenii(
tamoxifen, raloxifen, fulvestrant) se ataşează la
receptorii de estrogeni şi împiedicândă
astfel estrogenul să se fixeze pe aceştia şi să
favorizeze creşterea celulelor tumorale. Producţia de
estrogeni depinde de prezenţa aromatazei în organism.
Inhibitorii de aromatazaă (anastrozol, letrozol, exemestan)
inhibaă enzima numitaă aromatazaă reducâand
astfel estrogenul periferic. Supresia ovarianaă (chirurgicalaă
sau chimicaă) eliminăa principala sursaă de estrogen
din organism.
O nouă abordare terapeutică în
cancerul de sân, care încurajează prin creşterea
speranţei de viaţă, este tratamentul denumit biologic,
respectiv tratamentul cu Herceptină.
Perspectiva
terapeuticii cancerului de sân este legată de abordarea
unui nou concept privind intervenţia la nivel
informaţional ereditar şi anume cel epigenetic. Acesta
implică noi molecule cu rol important în controlul
funcţiei genelor critice în cancerogeneză.
Modificările epigenetice fie că au loc la nivelul ADN (
metilarea resturilor de citidină) sau la nivelul proteinelor
histonice şi nonhistonice care compactează această
macromoleculă în cromozomi, sunt realizate de enzime
endogene, cum ar fi histon deacetilaze, histon demetilaze , ADN
metiltransferaze.
Noile medicamente ce privesc terapiile
epigenetice sunt în curs de evaluare, ele acţionând
prin ţintirea şi inhibarea acestor efectori
enzimatici. Rolul lor nu este cel de distrugere a celulelor
canceroase, ci acela de reprogramare a fenotipului celular neoplazic
prin restabilirea expresiei genelor tumor supresor. Procesul nu este
mutagen, el este reversibil şi poate avea alternative de ţintire
prin factori ambientali precum dieta şi stilul de
viaţă.
Rezultatele benefice, fără efecte
secundare, obţinute în studiile realizate în
laboratoare prestigioase din lume au demonstrat deja eficienţa
crescută concomitent cu toxicitatea lor scăzută.
