Prof. Dr. Roxana Maria Nemes
Diagnosticul de astm sever implică o muncă de echipă: pneumolog, alergolog, pediatru și toți colegii din specialități ce îngrijesc pacienți astmatici.
Aproximativ 5-10% din populația diagnosticată cu astm se încadrează în criteriile de definiție a astmului sever.
Astmul sever este o afecțiune ce necesită tratament cu doze mari de corticosteroid administrate pe cale inhalatorie la care se adaugă o medicație suplimentară de control. În anumite situații, pacienții pot primi terapie cu corticosteroid în administrare sistemică (orală sau injectabilă). Administrarea pe termen lung a corticoterapiei pe cale sistemică se însoțește în mod inevitabil de o cascadă de efecte secundare: risc de miopatie, diabet zaharat, hipertensiune arterială, cataractă, gastrită, obezitate, osteoporoză, etc.
Scopul terapiei este de a menține această afecțiune la un nivel de control. Uneori în ciuda acestor terapii maximale, astmul poate rămâne necontrolat.
Nivelul de control al astmului implică evaluarea simptomelor diurne și nocturne, a necesarului zilnic de terapie de salvare, a numărului de exacerbări.
Exacerbările pacienților cu astm sever sunt de obicei severe și, din păcate, în afara afectării calității vieții de zi cu zi, le pot pune viața in pericol.
Mecanismele fiziopatologice complexe ce susțin astmul sever au suscitat interes prin abordarea inovativă utilizând tratamente moleculare.
Studii cu design specific sunt încă în curs de desfășurare, în special cele având ca obiective primare reducerea ratei exacerbărilor și îmbunătățirea funcției pulmonare pe termen lung.
Beneficiul net al utilizării terapiilor biologice se transpune în reducerea numărului de exacerbări, scăderea numărului de zile de spitalizare, scăderea riscului de mortalitate, creșterea calității vieții și îmbunătățirea funcției ventilatorii.
Conform ghidului de terapie a bolilor bronhopulmonare, se cer a fi evaluate periodic complianța pacientului la tratament, precum și expunerea la factori de risc. Consumul de droguri și fumatul reprezintă factori de risc foarte importanți atât la adolescenți, cat si la pacienții adulti diagnosticați cu astm. Se vor identifica și trata corect comorbiditățile, precum rinita alergică, obezitatea, rinosinuzita și refluxul gastro-esofagian.
Pacienții cu astm sever pot asocia comorbidități multiple ce pot agrava boala, precum boala de reflux gastro-esofagian, insuficiență cardiacă, sindrom de apnee în somn, afecțiuni în sfera ORL.
Anxietatea și depresia pot fi întâlnite cu o frecvență de 25% până la 49% la pacienții cu astm bronșic sever.
Chiar dacă astmul nu se poate vindeca la acest moment, accesul la terapia biologică (anticorpi monoclonali) dă o șansă pacientului român de a depăși handicapul impus de boală, integrarea acestor indivizi socio-economic este deosebită: majoritatea sunt oameni tineri ce pot accede către o viață normală familială, socială, un confort nu numai fizic, cât și psihic.
