As. Univ. Dr. Alice Munteanu
Insuficiența cardiacă reprezintă o problemă de sănătate publică mondială, anual fiind diagnosticate 25.000 de cazuri noi de boală, rata de spitalizare fiind, de asemenea, foarte ridicată.
La nivel mondial 1 din 3 oameni moare prin insuficiență cardiacă, costurile de spitalizare sunt foarte ridicate, iar prognosticul pe termen lung este nefavorabil.
În România sunt aproxiamativ 1 milion de pacienți diagnosticați cu această boală, adică 4,7% din populația peste 35 de ani.
Anemia în insuficiența cardiacă reprezintă o problemă atât pentu pacienți cât și pentru medici, reprezentând o comorbiditate prevalentă și gravă. Prevalența anemiei la pacienții cu IC este de aproximativ de 30%.
Anemia este mai frecventă la pacienții cu insuficiență cardiacă refractari la tratament, prevalența fiind de 80%.
Etiologia anemiei din IC este multifactorială: aportul redus de Fe, nutriție deficitară, consumul cronic de acid acetilsalicilic sau al anticoagulantelor orale etc.
Anemia fiind un factor independent de risc, corectarea anemiei la pacienții cu IC crește prognosticul nefavorabil pe termen lung.
Anemia este o afecțiune frecventă, dar importantă de luat în considerare la pacienții cardiaci mai ales care urmează a fi revascularizați chirurgical datorită riscului de evoluție negativ pre și post operator.
Pacienții cu anemie prezintă risc crescut de mortalitate și morbiditate, au un necesar crescut de transfuzii, implicit sunt expuși la un risc mare de infecții, spitalizare de lungă durată și repetată și cu recuperare progresiv mai dificilă.
Managementul anemiei presupune implicarea unei echipe multidisciplinare: cardiologie, medicina interna, ATI, chirurgie, medicina de laborator, aceasta fiind un factor independent de risc, potențial tratabil, pentru o evoluție nefavorabilă a insuficienței cardiace, corectarea acesteia putând îmbunătăți prognosticul pacienților cu insuficiență cardiacă.
