Asist. Univ. Dr. Claudia-Felicia Pop
Astmul bronșic reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în patologia cronică pediatrică. Prevalența maximă s-a constatat în rândul populației infantile (1-17 ani). În Romania, incidența astmului bronsic la copil este apreciată la 5–7% conform unor studii publicate în literatura de specialitate. Boala survine mult mai frecvent la copiii cu teren atopic. Adesea, la un bolnav atopic se asociaza 2 sau chiar 3 boli alergice, astmul fiind una dintre cele mai frecvente boli alergice.
Educația se adresează personalului medical, copilului astmatic, familiei, persoanelor din anturajul copilului. Este necesară formarea unei echipe medic – pacient – familie, cu o colaborare eficientă, bazată pe încredere, ceea ce duce la creșterea încrederii pacientului în personalul medical și în tratament.
Calitatea rezultatelor depinde de:
- personal medical suficient și bine educat;
- servicii de specialitate cu posibilitati de diagnostic corect al astmului;
- resurse financiare adecvate pentru un tratament eficient;
- educatie continua pentru familie și pacient;
- intre diferite nivele de asistenta medicala.
• Medicul trebuie sa fie foarte bine informat și pregătit pentru a educa pacientul să-și cunoască boala și să se poata auto-îngriji.
Contactul copilului bolnav cu personalul medical presupune urmatoarele:
- permiterea accesului copilului la cât mai multe informații legate de afecțiunea sa; cauzele, modul de manifestare, posibilități de tratament, prognostic;
- evitarea concentrării atenției doar asupra deficienței copilului fără a ține cont de potențialele sale;
- solicitarea părerii copilului și implicarea lui în tratament pentru a-i creea sentimentul că el deține un rol foarte important în recuperare;
- utilizarea eceluiași personal medical, ceea ce permite stabilirea unei relatii adecvate medic – pacient și crearea unui mediu de siguranță pentru copil;
- permiterea unei anumite libertăți pacientului deoarece este mai util pentru recuperare să i se permită experimentarea unor situații prin încercare și eroare decât să i se impună anumite decizii.
Informatii privind controlul bolii:
- pacientul să administreze corect medicația de fond
Marea majoritate a medicației antiastmatice se administrează pe cale inhalatorie. Aceasta are avantajul unor efecte locale maxime cu evitarea sau limitarea unor efecte sistemice nedorite. Pentru ca o cantitate cât mai mare din medicament să ajungă la nivel bronșic este necesară o bună tehnică de administrare, ceea ce depinde de capacitatea de cooperare a copilului. Educația adecvată a pacientului privind utilizarea corecta a medicației, duce în timp la controlul bolii și reduce consecințele acesteia asupra vieții de zi cu zi a pacientului, ameliorând astfel calitatea vieții copilului astmatic. - să recunoască simptomele de agravare a astmului și să își administreze singur medicația de tip bronhodilatator (Ventolin conform protocolului demonstrat în criză)
- să folosească un tratament personalizat pentru stoparea exacerbărilor cât și pentru prevenirea exacerbărilor declanșate de efort (Ventolin 2 puff-uri înainte de efortul programat)
- să se adreseze medicului la timp în cazul exacerbărilor care nu pot fi controlate la domiciliu
- să înțeleagă diferența dintre medicația care are ca efect atenuarea exacerbărilor și medicația care controlează simptomatologia pe termen lung
- să crească intervalul dintre acutizări prin obținerea unor perioade intercritice de lungă durată și cu simptomatologie minimă sau absentă diurn sau nocturn
- să monitorizeze singur evoluția bolii, utilizând determinarea PEF cu ajutorul peak-flow metrului și folosirea sistemului celor 3 zone (oferă informații cu privire la evoluția bolii și previne apariția exacerbărilor) care este individualizat pentru fiecare copil în funcție de cea mai bună valoare personală a PEF
• Educarea pacientului este elementul esențial pentru obținerea și menținerea controlului în astm. Toate acestea necesită o monitorizare de lungă durată, evaluare periodică a simptomelor și funcției ventilatorii. Pentru a avea succes terapeutic este necesară conlucrarea pacientului, altfel tratamentul oricat de corect ar fi, nu va avea succesul scontat.
Acordarea suportului emoțional membrilor familiei bolnavului prin:
- facilitarea unor întâlniri de grup între persoanele care se confruntă cu aceleași probleme;
- informarea aparținătorilor cu privire la șansele reale de vindecare, dificultățile ce pot să apară;
- evitarea dezaprobării fată de reactiile părintilor la boala copilului.
Succesul planului terapeutic într-o boala cronică asa cum este astmul bronsic depinde în foarte mare măsură de calitatea procesului educațional iar baza procesului educațional o constituie educația pacientului.
