Dr. Daniela Cioplean
Lacrimarea excesivă (Epifora) este definită ca un exces de lăcrimare care indică o funcţionare anormală a aparatului lacrimal. Cauzele ei sunt:
- un exces de secreţie produs în mod reflex din cauza iritaţiei corneene sau conjunctivale, care poate fi unilaterală (stimularea nervului trigemen în prezenţa unui factor iritativ: corp străin, abraziune, keratită) sau bilaterală, frecvent asociată cu conjunctivita cronică sau recurentă, blefarită sau alte boli ale suprafeţei oculare.
- compromiterea căilor de drenaj prin obstrucţia mecanică a acestora: punctele lacrimale, canaliculele, sacul lacrimal sau ductul lacrimo-nazal sau prin deficitul de pompă cauzat de laxitatea pleoapei inferioare sau a muşchiului orbicular.
Epifora poate fi cauzată de o afecţiune congenitală sau poate fi dobândită.
Afecţiunile congenitale sunt: obstrucţia congenitală a ductului lacrimo-nazal, atreziile de punct lacrimal, canalicul sau absenţa sacului lacrimal.
Afecţiunile dobândite sunt: obstrucţia primară dobândită de duct lacrimo-nazal, dacriolitiaza, traumatismele orbitei şi ale căilor lacrimale, infecţia cu actynomices, obstrucţia canaliculară consecutivă infecţiei herpetice, entropion etc.
Simptomele epiforei variază de la o senzaţie intermitentă de umezeală la un flux permanent de lacrimi care curg pe obraz. Lăcrimatul unilateral este perceput mai neplăcut decât cel bilateral. Incidenţa epiforei creşte odată cu înaintarea în vârstă. Diagnosticul este clinic, dar stabilirea cauzei poate necesita investigaţii în cazul celor dobandite (de regula la adult sa copilul mare) cum ar fi: testul cu fluoresceină, sondajul şi irigarea sacului, examinarea radiologică - dacriocistografia, scintigrafia, CT, MRI, endoscopie nazală şi lacrimală. Tratamentul epiforei este diferenţiat în funcţie de etiologie.
Atunci când are la bază un exces de lăcrimare determinat de iritaţia nervului trigemen, tratamentul se referă la afecţiunea de bază. În cazul obstrucţiei mecanice a cailor de drenaj tratamentul este individualizat în funcţie de localizarea şi cauza obstrucţiei.
Obstrucţia congenitala de duct lacrimo-nazal (canalul « infundat ») se manifestă prin lăacrimare uni sau bilaterală, însoțită de episoade de secreții abundente care irită pleoapele și creeazî disconfort bebelușului. Sub vârsta de 6 luni, de preferat se tratează prin tratament conservator: toaletare, masaj hidrostatic și eventual picături cu antibiotic pe perioadă scurtă, dacă secrețiile sunt abundente și de aspect patologic (galbene, galben verzui-indică suprainfecția cu un germene agresiv). Dacă simptomatologia persistă, este recomandat sondajul căilor lacrimale, intervenţie cu rată mare de succes dacă este făcută în intervalul 6-12 luni; iar uneori, sondajul trebuie repetat. Evident, sondajul se poate face și mai repede dar este recomandată intervenția sub o scurtă anestezie generală deoarece manevra este delicată iar copilului trebuie să i se acorde confort maxim și să evite traumatizarea fizică și psihică..
Din nefericire, obstrucția se poate manifesta chiar de la naștere, însoțită de complicații: dacriocel, dacrocistocel (colectarea secrețiilor în interiorul sacului lacrimal sau formarea unui «buzunar» în care se colectează lichid și secreții care nu se pot drena, ba mai mult, se pot suprainfecta-dacriocistita acută/ care necesită tratament chirurgical de urgență dar și asocierea antiboterapiei pe care injectabilă. Netratată, dacriocistita acută a sugarului poate duce la fistulizare sau la extinderea infecției în zona orbitară sau mai grav, în intregul organism.
Obstrucţiile recidivate mai mult de 2-3 ori, cele care au fost temporizate după vârsta de 12 luni şi cele însoţite de episoade de dacriocistită acută beneficiază de tratament cu rezultat excelent prin implantarea unui tub de silicon, care se păstrează pe traiectul căilor lacrimale între 2 şi 6 luni, asigurând o permeabilizare definitivă a ductului. Există mai multe metode, cele mai cunoscute fiind Crawford şi, mai nou, Ritleng - tubaj bicanalicular siliconic cu rezultate excepţionale. În prezenta infecţiei acute a sacului lacrimal este necesar tratamentul antibiotic pe cale generală. Traumatismele canaliculelor lacrimale soldate cu secţionare sau dilacerare necesită tratament microchirurgical reconstructiv, utilizându-se tuburi speciale de tip Monoka, cu ajutorul cărora se reconstituie lumenul canaliculului.
Obstrucţia dobândită primară de duct lacrimo-nazal este o afecţiune a adultului şi a cărei cauză nu este bine elucidată. Se incriminează, în anumite situaţii, inflamaţii ale structurilor de vecinătate-sinusuri, cavitate nazală. Este însoţită frecvent de infecţia cronică a sacului lacrimal, numită dacriocistită cronică. Intervenţia care se practică este dacrocistorinostomia, care se poate face extern sau endoscopic, prin endoscopie nazală asistată sau nu de laser.
Spasmul punctului lacrimal beneficiază de «plug»-uri speciale perforate de silicon, care păstrează punctul lacrimal deschis şi sunt uşor de aplicat în cabinet.
Bd. Mărășești 15, sector 4, București
021 252 52 01 / 021 252 52 17 / 031 8057824
Mobil: 0730 593 534 (Vodafone) 0764 740 081
PENTRU OPERAȚII DE STRABISM
0754 779 765 (Orange)
0735 162 286 (Vodafone)
