La nivel mondial se consideră că 1 din 6 decese se datorează cancerului. Numărul alarmant de mare al cazurilor noi arată pe de o parte creșterea accesibilității la metode de screening și diagnostic tot mai performante, iar pe de altă parte indică o creștere reală a răspândirii acestei maladii devastatoare. Optimist este faptul că numărul supraviețuitorilor acestui diagnostic este în creștere, 14.5 milioane în 2014, cu estimare la 19 milioane în 2024 (National Cancer Institute).
Conștien-tizarea rolului reabilitării medicale este foarte important pentru prevenirea efectelor secundare radioterapiei și intervențiilor chirurgicale, creșterea calității vieții și pentru prevenirea/tratarea/recuperarea afecțiunilor asociate. Din păcate, pe plan mondial rolul fizioterapiei, chiar demonstrate științific, nu este cunoscut și accesat la întreaga capacitate. Limitările apriorice cu fundament empiric sunt destul de greu de înlăturat. În România situația este mult mai dramatică, în principal din necunoaștere sau ignorare voită.
Posturările, mobilizările precoce, drenajul, compresiile, programele individualizate și susținute pe termen lung sunt foarte importante în planul de tratament și urmărire după intervenția chirurgicală și radioterapie.
Sunt țări în care fizioterapia, în speță kinetoterapia, începe la cel mult 8 zile dupa intervenție. Cu cât abordarea este mai precoce, cu atât redorile articulare, dezechilibrele musculare, durerile, edemele, tulburările circulatorii și neurologice vor fi prevenite. Programul trebuie strict individualizat, adaptat condițiilor specifice, patologiei asociate și, nu în ultimul rând, disponibilității psiho-emoționale a pacientului. Se recomandă o pregătire prealabilă, o consiliere multidisciplinară, care să ofere un cadru larg de perspectivă. Încurajarea cât mai precoce a mobilizărilor și exercițiului fizic, aduce o îmbunătățire a stării generale, cu menținerea / ameliorarea formei fizice. Sunt multiple studii care încearcă să ateste importanța exercițiului aerob. Unele au ajuns la rezultate care confirmă influența benefică, altele nu au sesizat modificări față de lotul martor. Cert este că nici un studiu nu evidențiază riscuri sau /și înrăutățiri în evoluția acestor pacienți. În plus, exercitiul fizic previne exprimarea manifestărilor clinice în caz de osteoporoză, pacientele pe termen lung, prezentând o postură, forță musculară, agilitate, echilibru și coordonare suficiente pentru a nu le face foarte vulnerabile în caz de traumatism.
Componenta psiho-emoțio-nală nu trebuie neglijată, de ea depinzând și compliantă pentru un program susținut de reabilitare.
Un alt aspect de abordat ar fi electroterapia, contraindicată aprioric, în special în țara noastră. Ea oferă proceduri ajutătoare și benefice în tratamentul durerii, afecțiunilor musculo-scheletale, limfedemului, neuropatia periferică, sindromul de decondiționare și complicațiile genito-urinare. Bineînțeles, mă refera aici la proceduri permise, fără potențial de «augmentare» a procesului proliferativ.
Îmi doresc ca aceste rânduri să constituie o provocare, pentru a declanșa o dorință din partea specialității noastre de a promova și demonstra efectele benefice pentru pacienții care au avut o afecțiune oncologică și care au nevoie oricând de o îmbunătățire a calității vieții.
Situația cel mai des întâlnită în cabinetele noastre se referă la pacienții aflați la o distanță de peste 5 ani de la afecțiunea oncologică, care dezvoltă în timp patologii inerente vârstei și modului de viața. Mă refer în special la procesul degenerativ, artrozic sau situațiile post traumatice, accidentele soldate cu leziuni, fracturi, entorse etc. Ca specialiști, știm foarte bine că avem destule mijloace de tratament care nu implică riscuri și care ne vin în ajutor în obținerea rezultatelor scontate. Greul începe când vrem să convingem pacientul și mai ales colegul oncolog că putem aplica terapii care să nu declanșeze o recădere. Electroterapia vine în sprijinul nostru pentru a pregăti structurile musculo-ligamentare, articulare, cicatricile tegumentare, de a se plia mai ușor și eficient tehnicilor de kinetoterapie. În acest sens, se impune o abordare multidisciplinară și un efort de promovare a potențialului benefic al reabilitării medicale în cazul pacienților aflați în apropiere sau la distanță de procesul oncologic.
