Guta este o afecţiune cu potenţial evolutiv sever, cu prevalență şi incidenţă în creştere, la nivel mondial Expresia clinică a bolii este variată şi pretează încă la diagnostic tardiv, cu consecinţe terapeutice suboptimale.(text adaptat)
În anul 2016, a fost elaborat un set de recomandări actualizate pentru managementul gutei. Acestea sunt structurate în trei principii fundamentale.
Principiul A se referă la educaţia pacienţilor cu gută: „Fiecare persoană cu gută trebuie să fie pe deplin informată cu privire la fiziopatologia bolii, existența unor tratamente eficiente, principiile de gestionare a atacurilor și eliminarea cristalelor de urat, prin menţinerea pe tot parcursul vieţii a uricemiei sub un nivel țintă”. Lipsa cunoştinţelor legate de boală scade semnificativ aderența pacienţilor la tratament, în vreme ce prin educaţia pacientului aderenţa la terapiile hipouricemiante creşte la 92%.
Principiul B se referă la măsuri privitoare la stilul de viaţă: mai multe studii susţin efectul hipouricemiant al scăderii în greutate, prin intervenţii generale sau speciale (chirurgicale). Activitatea fizică regulată reduce excesul de mortalitate asociat cu hiperuricemia cronică. Se recomandă evitarea meselor bogate, a consumului excesiv de carne și fructe de mare, alcool (în special bere și băuturi spirtoase), a băuturilor îndulcite cu zahăr/fructoză, a alimentelor bogate în fructoză, sucului de portocale şi de mere. S-a descris o asociere negativă cu guta a consumului de cafea, cireşe, produse lactate degresate. Trebuie precizat că nivelul de dovezi care susțin efectul modificării stilului de viață asupra uricemiei este scăzut și, prin urmare, acest principiu major a fost bazat majoritar pe opinia experților.
Principiul C se referă la evaluarea factorilor de risc cardiovascular şi a comorbidităților, ca parte integrantă a gestionării gutei, prin screening-ul acestora, atât la momentul diagnosticului, cât şi pe parcursul evoluţiei bolii. Principiul susţine importanța evaluării pentru boala cronică renală, boala cardiacă ischemică, insuficiența cardiacă, accident vascular cerebral, boala arterială periferică, hipertensiunea arterială, hiperlipidemie, diabetul zaharat, precum şi pentru obezitate şi fumat.
