Subiectul privind diferențele care există între bărbați și femei, la nivelul palierului afectiv-emoțional și cu precădere la nivelul manifestărilor acestor emoții, provoacă încă numeroase dezbateri. Rezultatele studiilor făcute la nivelul creierului prezintă date contradictorii, de la “zero diferențe” la maxime diferențe, desigur, acestea din urmă, cu implicații la nivel reacțional și comportamental.
Din punct de vedere psihologic, bărbații și femeile sunt diferiți. Aceste diferențe, probabil în majoritate determinate social, sunt aspectate și la nivelul comportamentului emoțional.
Încă de la începutul vieții, există diferențe în felul în care adulții se poartă cu bebelușii, în funcție de sexul acestora. În copilaria mică, aceste diferențe devin mai clare și mai structurate, copiii fiind stimulați să își însușească comportamente de gen, specifice sexului căruia îi aparțin. În paralel cu aceasta, ei sunt “sancționați”, inițial de către adulți și apoi de către ceilalți copii, dacă nu se adecvează. Acest lucru continuă pe toată perioada adolescenței, în același mod. Și câți adolescenți nu doresc să fie adecvați grupului căruia îi aparțin? Una dintre cele mai evidente diferențe este cea care ține de educarea copiilor în legătură cu exprimarea emoțiilor și/sau a sentimentelor. În cazul băieților, singura trăire emoțională din zona negativă, acceptată/tolerată social, este furia. Și asta pentru că este cumva asociată cu puterea. În drumul către maturitate și mai ales la această vârstă, chiar și manifestările unor trăiri pozitive (entuziasmul, bucuria), devin oarecum indezirabile social, pentru bărbați.
La polul opus aproape, o fetiță este stimulată și chiar încurajată să-și exprime emoțiile, considerându-se normal orice comportament emoțional, mai puțin furia. Axat pe nevoia de a-și păstra imaginea de bună stăpânire de sine și autocontrol, bărbatul nu va exprima emoții și/sau sentimente. Femeia și-a specializat aceste competențe, uneori fiind capabilă să identifice, să exprime, să înțeleagă chiar extrem de nuanțat, o varietate mare de trăiri emoționale.
Bineînțeles că aceste diferențe între cele două sexe, pot determina dificultăți de înțelegere în relațiile dintre femei și bărbați, cu precădere în relațiile de cuplu. Capacitățile și competențele emoționale ale femeilor, precum și faptul că la ele emoțiile pot funcționa concomitent cu alte funcții ale creierului, dau o mai mare complexitate vieții psihice a acestora, deci și comportamentelor lor. În cazul bărbaților, prin învățare socială, aceștia și-au structurat protecții care să mascheze și să izoleze în interior emoțiile și sentimentele, învățând să le disimuleze sau să le ascundă efectiv. În cazul suferinței, reacțiile bărbaților și femeilor diferă foarte mult. Astfel, în general, bărbații fie se izolează, fie convertesc suferința în furie și o descarcă prin reacții și comportamente diverse, mai mult sau mai puțin agresive. În cazul femeilor, de cele mai multe ori suferința este vizibilă. Ele își ventilează emoțiile printr-o sumedenie de reacții și comportamente, împărtășind de cele mai multe ori ceea ce trăiesc: plâng, verbalizează, etc. Despre dimensiunea suferinței, este greu de apreciat… fiecare suferă în raport cu: personalitatea, gravitatea evenimentului, vârsta, experiența de viață, nivelul de implicare în situația respectivă, investiția de resurse făcută, etc.; apreciez că dimensiunea suferinței nu este în funcție de sex.
Dificultățile care pot apărea în interacțiunile și relațiile dintre bărbați și femei, cu precădere în cazul relațiilor de cuplu, pot fi cu ușurință surmontate, dacă fiecare dintre ei va conștientiza că celălalt este diferit și ca atare să își ajusteze așteptările și cererile; să se folosească de ceea ce are el și de ceea ce are celălalt diferit de el transformat în avantaj, pentru relația de cuplu, în felul acesta reușind să se completeze reciproc; și, nu în ultimul rând, învățând că fiecare dintre ei dispune de “o specializare” anume: femeia de limbajul emoțional, iar bărbatul de limbajul rațional (asta nu înseamnă că femeile nu sunt raționale, ci doar că ele dispun de această specializare).