Deşi cultivarea microorganismelor şi identificarea lor prin metodele tradiţionale rămân „golden standard” în diagnosticarea bolilor infecţioase, totuşi, în multe cazuri, diagnosticul serologic permite o orientare rapidă a medicului în vederea instituirii unui tratament precoce.
Diagnosticul serologic are în vedere atât detectarea antigenelor direct din produsul biologic, cât şi detectarea calitativă sau cantitativă a anticorpilor prezenţi ca răspuns al unei infecţii microbiene. Produsele biologice supuse testelor serologice sunt sângele, lcr, secreţie endocervicală etc.
Cu siguranţă, există situaţii în care diagnosticarea etiologică a unei infecţii rămâne în exclusivitate apanajul serologiei: urmărirea în dinamică a titrului de anticorpi în cazul unei infecţii acute, precum şi diferenţierea între o infecţie acută recentă (IgM) sau infecţie în antecedente (IgG).
Iată o scurtă şi concisă trecere în revistă a investigaţiilor serologice legate de sarcină şi afecţiunile ginecologice în general.
Să luăm exemplul testelor prenatale STORCH (sifilis, toxoplasmoză, rubeolă, citomegalovirus, herpes).
Diagnosticul toxoplasmozei are o deosebită importanţă mai ales pentru o femeie gravidă. Din acest motiv, screeningul acestei infecţii presupune depistarea anticorpilor specifici tip IgG pentru a stabili statusul imun şi a celor de tip IgM pentru o infecţie recentă. Prezenţa anticorpilor IgM antirubeolă la o femeie gravidă impune o decizie terapeutică radicală. Ţinând cont de faptul că anticorpi de tip IgM, spre deosebire de cei de tip IgG, nu trec bariera transplacentară, prezenta lor la un nou-născut, indică o infecţie acută.
În cazul sifilisului, se poate diagnostica o infecţie recentă sau în antecedente
Tot din perspectiva prevenirii transmiterii unei infecţii de la mamă la făt, screeningul serologic pentru citomegalovirus, în perioada prenatală, are rolul de a depista la timp infecţia cu acest virus, ţinând cont de faptul că gravidele prezintă o reactivitate crescută faţă de această infecţie. Testarea serologică la gravide în trimestrul 3 de sarcină poate preveni o infecţie gravă a nou-născutului.
Chlamydia este un agent microbian obligatoriu intracelular, din acest motiv diagnosticul fiind aproape eminamente serologic: detectare de anticorpi cu valoare limitată în cazul infecţiilor genitale şi detectare de antigen.
Papilloma virus sau, mai simplu, HPV este un virus cu tropism pentru mucoasa colului uterin. Adoptat ca metodă de elecţie în Statele Unite ale Americii pentru diagnosticarea cancerului de col uterin, la noi este folosit ca metodă suplimentară de investigare a unei paciente care a prezentat un examen citologic Babeş Papanicolau suspect.
Detecţia HPV este un pas înainte pentru lupta împotriva cancerului de col uterin şi în veşnica concurenţă cu lumea microbiană şi cu speranţa de apariţie a noi soluţii.
Sursa: Medical Market – Boli Infecțioase 2017 (text adaptat)
