Prof. dr. Constantin Dumitrache
Dacă ne referim la glandele sexuale, gonadele, avem gonada masculină (testicolul) și gonada feminină (ovarul). Primul este producătorul acelor miliarde de spermatozoizi care se luptă între ei să întâlnească un ovul mare, cu care se duce în final la procreere și la apariția unui nou reprezentant al speciei. Sunt foarte grele aceste lucruri. Cu acest lucru trebuie început. Biblia însăși începe cu „Facerea”. Ăsta este primul ei capitol. Putem spune deci că Biblia începe cu un îndemn de factură endocrinologică atunci când spune, chiar din prima frază „Înmulțiți-vă și ocupați pământul”. Înmulțire care se face biologic prin întâlnirea între două celule de sexe diferite ale aceluiași model.
Dacă vorbim de sexualizare, avem în primul rând „sexul genetic”. Este momentul când s-au întâlnit cei 2, din care totdeauna celula feminină are cariotip XX si celula bărbătească are cariotip XY. Deci unele celule sunt cu X, altele cu Y. Întâlnirea poate fi X-X (rezultă sex feminin) sau X-Y (rezultă sex masculin). Ăsta este primul moment al vieții, al sexului genetic. De aici mai departe începe o adevărată epopee, care se cheamă „sexul gonadal”: sexul organelor genitale interne, sexul organelor genitale externe, astea sunt etape, nu pornesc odată, sunt etape ale sexualizării. Fiecare etapă este o răscruce. Sexul neuro-comportamental: ne-am născut băieți, ne-am născut fete și comportamental suntem canalizați pe alt drum. În glumă, când le tăiem moțul ce punem pe tavă? Ciocan, clește, cuie, farduri, fundițe etc. fetițele aleg fardul, fundița, băieții ciocanul și cuie. Deci, de mici copii avem trasat acest drum comportamental. La fiecare această perioadă pot apărea deviații. Ne referim la procese biologice, foarte bine stabilite în timp. Unele se derulează cu viteză și țin de viața intrauterină. Sfârșitul sexualizării îl dă sexualizarea pubertară, când economia organismului este invadată de hormonii gonadelor sexului respectiv, deci tot ca proces biologic. Pe lângă produsul legat de fertilitate, mă refer la spermatozoid sau ovul, gonadele au și o secreție hormonală a lor: testosteronul pentru testicul, foliculina estrogenică pentru ovar, care au un rol major în sexualizarea pubertară, la fete mai devreme, la băieți un pic mai târziu. Dintr-o dată se schimbă caracterul celor două sexe, și fizic, și comportamental, și tot ce vreți, proces care este în evoluție la 14-15 ani și se termină pe la 20-21 de ani. Nu știu pe ce criterii strămoșii noștri spuneau de un tânăr că e matur la 21 de ani! Mai înainte de această vârstă mintea nu este terminată. În eventualitatea unui eșec pe parcursul vieții, nu el este de vină ci cei care i-au dat aceste drepturi (de vot, permis de circulație etc), pentru că el nu este în totalitate capabil să fie răspunzător pentru ceea ce spune și ceea ce face.
Toată biologia omenească este condusă de sistemul endocrin. Dar, și glandele îmbătrânesc și nu-și mai fac datoria. Exemplul cel mai simplu pentru toată lumea sunt tocmai gonadele de care discutam.
La femei este menopauza, acea gilotină care apare în jurul vârstei de 50 de ani, când a dispărut menstra, clipă în care încep treptat-treptat procese de involuție, întâi strict legat de sfera genitală, apoi luând amploare și asupra altor elemente ale vieții. Este o etapă din viață când persoana nu este deloc bătrână, este în plinătatea forțelor, din punct de vedere al activității sociale și profesionale. La bărbați involuția este lentă, treptată, totul trenează până se ajunge la vorba lui Creangă: „căzu foflenchii”. Sistemul endocrin este prezent din prima până în ultima clipă a vieții. Creierul nu are nici o implicare în procesele descrise anterior. El are cu totul alt domeniu de activitate. Dar ceea ce trebuie subliniat, dacă am ajuns la creier, este că fiecare glandă endocrină își are un centru superior de comandă la nivelul hipofizei și hipotalamusului (care este o componentă anatomică a creierului). Aici sunt factorii de stimulare a tuturor glandelor endocrine. La nivel hipotalamic au loc anumite secreții, care excită alte secreții la nivel hipofizar, care la rândul său răspunde fiecare de câte o glandă. Avem două nivele de coordonare, hipotalamusul și hipofiza. Aceasta din urmă trimite tireotropul să controleze glanda tiroidă, ACTH-ul să controleze suprarenala, FSH-ul si LH-ul să controleze gonadele. La rândul lor, acești hormoni hipofizari sunt controlați de secreții hipotalamice și la rândul lui, hipotalamusul este controlat de creier. Este totul atât de integrat, un asemenea calculator care gândește, pune conducerea, aceasta pune directorii adjuncți, care mai departe controlează fiecare departament. S-ar putea ca în viitor să găsim și alte etaje și alți hormoni la nivelul creierului care intervin în homeostazia hormonală a organismului. Este fascinantă endocrinologia. Am încercat prin aceste exemple să vă arăt complexitatea și integritatea unui sistem de control al dezvoltării și funcționării normale a unui organism.
