Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o boală genetic severă, progresivă, manifestată prin slăbiciune musculară cu debut în copilărie.
Afecţiunea este determinată de prezenţa unor mutaţii în gena distrofinei (DMD) situată pe braţul scurt al cromozomului X, genă care codifică o proteină numită tot distrofină, implicată în stabilitatea fibrei musculare în timpul contracţiei. Distrofina se exprimă în principal la nivelul musculaturii scheletice, netede şi cardiace, dar cantităţi mici de distrofină sunt prezente şi în celulele nervoase cerebrale.
În evoluţia naturală a bolii se produce scăderea progresivă a forţei musculare şi pierderea completă a ambulanţei, de multe ori înainte de adolescenţă, iar complicaţiile respiratorii şi cardicace duc la deces în jurul vârstei de 20 ani.
Pentru a menţine funcţia musculară cât mai mult timp, diagnosticul şi intervenţia precoce sunt esenţiale. Suspiciunea de DMD se ridică la un băiat care atinge mai târziu etapele motorii de referinţă (precum mersul şi vorbirea). În această situaţie, testarea genetică este recomandare standard în ghidurile de diagnostic si îngrijire. În prezent au fost identificate peste 2000 de mutaţii la nivelul genei distrofinei la persoanele cu DMD şi cu forme de boala intermediare sau medii (forma Becker - BMD) ca severitate, iar în baza de date DMD la nivel global (TREAT-NMD DMD Global database) sunt incluşi peste 7000 de pacienţi cu mutaţii genetice identificaţe, 80 % dintre acestea fiind mutaţii mari.
Mutaţiile DMD care provoacă fie absenţa completă a distrofinei, fie producerea unei proteine trunchiate, sunt asociate cu fenotipul Duchenne.
Într-o treime din cazuri de distrofie Duchenne nu există istoric familial, fiind vorba de mutaţii de novo. Riscul ca fraţii unei persoane afectate să dezvolte boala depinde de starea de purtător a mamei. Femeile purtătoare prezintă un risc de 50% de a transmite mutaţia DMD la fiecare sarcină. Fiii care moştenesc mutaţia vor fi întotdeauna afectaţi, în timp ce fiicele care moştenesc mutaţia vor fi purtătoare şi pot sau nu să dezvolte cardiomiopatie.
În România testarea genetică a copiilor cu suspiciune de DMD, precum şi a rudelor lor, este susţinută printr-un program naţional finanţat de către Ministerul Sănătăţii.
Testarea genetică se recomandă în următoarele situaţii:
1. confirmarea diagnosticului/suspiciunii clinice de distrofie Duchenne/ Becker la persoanele afectate;
2. testarea rudelor feminine ale unui pacient pentru stabilirea statutului de purtătoare de mutatie in gena distrofinei; ideal este să se cunoasca în prealabil ce mutatia cauzatoare de boală la pacient;
3. diagnosticul prenatal la gravidele cu statut de purtatoare de mutatie in gena distrofinei sau cu risc crescut pentru o mutaţie DMD; se efectuează prin analiza ADNului extras din celulele fetale obţinute prin amniocenteză, de obicei efectuată la aproximativ 15-18 săptămâni de gestaţie, sau biopsia vilozităţilor coriale la aproximativ 10-12 săptămâni de gestaţie.
Laboratorul de Genetică Medicală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală efectuează testări genetice pentru distrofinopatii din anul 2006. Începând cu 2007, Laboratorul si-a verificat performanțele de lucru și calitatea testarii genetice prin participarea la trialuri internationale organizate de EMQN (European Molecular Genetics Quality Network) si obtinerea de certificate de excelenţă pentru testarea genetica a maladiei Duchenne/Becker. Din 2009, Laboratorul de Genetica al INML efectuează testările genetice (MLPA şi secvenţiere) în cadrul unui program naţional de diagnosticare si prevenire a distrofiilor neuromusculare susţinut de Ministerul Sănătăţii.
În concluzie, testarea genetică a genei distrofinei este de mare importanță pentru pacientii cu DMD/BMD, deoarece permite accesul precoce la îngrijirile standard, cu evitarea unor investigatii invazive si impact semnificativ asupra evolutiei bolii, accesul la terapii specifice care se adreseaza anumitor tipuri de mutaţii, precum şi consilierea genetică a familiei.
