Reumatismul articular acut ( RAA), boală inflamatorie sistemică poststreptococică, este în declin. Afirmaţia este valabilă pentru ţările din Europa şi statele continentului nord-american. În ţările cu standard socio-economic şi de asistenţă medicală precare RAA reprezintă încă o problemă. Chiar şi în ţările dezvoltate rămâne un factor de risc pentru infecţia streptococică, respectiv RAA, colectivitatea de copii. Vârsta copilăriei reprezintă alt factor de risc asupra căruia nu putem interveni. RAA debutează, de regulă, între 5 şi 15 ani, niciodată sub vârsta de 3 ani.
RAA apare după o infecţie, de regulă faringiană, cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Nu toţi pacienţii care prezintă faringită cu streptococ beta-hemolitic de grup A dezvoltă RAA. Există factori genetici care par a fi implicaţi în predispoziţia unor subiecţi de a dezvolta RAA. Infecţiile streptococice localizate la alt nivel decât cel faringian (ex. piodermite streptococice) sunt foarte rar urmate de apariţia RAA.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de bolnavii cu infecţii streptococice active sau de purtătorii asimptomatici de streptococi la nivel nazo-faringian.
Frecvenţa RAA a început să scadă încă înainte de era antibioterapiei din motive neclare şi a diminuat dramatic odată cu introducerea pe scară largă a antibioticelor.
Dacă în anii ‘50 incidenţa RAA în Danemarca era de 100/100.000 locuitori, în 1980 a ajuns la valori de 0,23-1,88/100.000 locuitori, iar în prezent incidenţa este şi mai mică.
Date statistice arată că în România incidenţa RAA este de 8-10 cazuri/100.000 locuitori (incluzând şi valvulopatiile reziduale). În ce priveşte mortalitatea generală a bolii, aceasta a scăzut dramatic, la ora actuală fiind aproape 0 în ţările dezvoltate, dar rămânând la o cifră de 1-10% în cele în curs de dezvoltare. Gravitatea bolii este corelată cu suferinţa cardiacă.
De ce este în declin RAA?
În primul rând datorită aplicării corecte a profilaxiei primare şi în al doilea rând datorită creşterii nivelului de asistenţă medicală şi ameliorării condiţiilor socio-economice ale familiilor.
Profilaxia primară reprezintă tratamentul corect şi prompt al faringitelor streptococice. Tratamentul, care este o profilaxie primară în raport cu boala, are ca obiectiv iniţial eradicarea infecţiei streptococice. Ghidurile Societăţii Europene de Cardiologie, Societăţii Române de Cardiologie şi ale Academiei Americane de Pediatrie acceptă mai multe regimuri terapeutice pentru profilaxia primară a RAA. În ţara noastră se preferă Penicilina injectabilă.
Medicul trebuie sa urmărească complianţa la tratament, deoarece pacienţii devin asimptomatici după aproximativ 3 zile de terapie şi nu îşi continuă întotdeauna medicaţia. Pacienţii cu faringită streptococică sunt contagioşi până la 24h după instituirea tratamentului antibiotic si trebuie izolaţi cel puţin în acest interval.
Portajul faringian de streptococ este foarte greu de eradicat cu tratamentele convenţionale.
Conform datelor din literatură tratamentul purtătorilor asimptomatici nu este indicat, cu câteva excepţii: epidemiile de faringită streptococică în colectivităţile închise de copii, epidemiile de RAA sau glomerulonefrită poststreptococică, faringite streptococice recurente în ciuda tratamentului corect sau după fasciită necrozantă, sau ca protecţie atunci când se ia în discuţie amigdalectomia / amigdalotomia pentru portajul cronic de streptococ.