Dr. Carmen - Raluca Ghionaru
Statisticile arată că numărul de vizite la medic (la cabinetemedicale, ambulatorii de spital și departamentele de urgență) cu tulburare depresivă majoră ca diagnostic primar: 8.0 milioane (media anuală 2009-2010 în SUA). De asemenea, tot peste ocean, numărul de decese prin suicid în 2014 a fost 42773 (13.4 la 100.000 persoane).
Depresia afectează oameni de toate vârstele, din toate categoriile sociale, în toate țările.Tulburarea depresivă provoacă suferință mintală și are impact asupra capacității oamenilor de a efectua chiar și cele mai simple sarcini de zi cu zi, uneori cu consecințe asupra relațiilor cu familia și prietenii și asupra capacității de a-și câștiga existența. Formele severe de depresie pot duce la suicid (a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta de 15-29 de ani la nivel mondial).
Cu toate că sunt cunoscute tratamente eficiente pentru depresie, mai puțin de jumătate dintre cei afectați în lume (în multe țări, mai puțin de 10%) primesc astfel de tratamente. Barierele în îngrijirea eficientă includ: lipsa de resurse, lipsa de furnizori instruiți în îngrijirea sănătății și stigmatul social asociat cu tulburările psihice. O altă barieră pentru îngrijire eficientă este evaluarea incorectă. În multe cazuri, persoanele care sunt afectate de depresie nu sunt diagnosticate corect.
Depresia poate apărea până la 1% dintre preșcolari, 2-3% dintre școlari și 5-8% dintre adolescenți. Repartiția pe sexe este egală până în jurul vârstei de 15 ani când fetele sunt de două ori mai afectate decât băieții. Îngrijirea acestor copii presupune efortul unei echipe interdisciplinare care implică familia, medicul de familie, medical psihiatru, psihologul.
Dacă la adolescent tabloul clinic al depresiei este superpozabil cu cel de la adult, la copil particularitățile dezvoltării influențează și modifică aspectul clinic al acestor manifestări. Exprimarea depresiei la copii ia aspectul iritabilităţii şi nemulţumirii, al tristeţii, cu scăderea performanţelor şcolare și scăderea apetitului, al autoînvinovăţirii şi dorinţei de moarte, cu frecvente gesture suicidare, pierderea energiei, insomnia sau hipersomnie. Adolescenții care suferă de depresie sunt adesea expuși consumului de alcool, stimulente sau alte droguri. Manualele de specialitate defines semne de alarmă (așa numitele „red flags”) pe care atât medicul, cât și familia trebuie să le urmărească astfel încât diagnosticul și intervenția terapeutică să fie precoce.
Copilul sau adolescentul cu depresie poate beneficia de: tratament farmacologic adecvat și/sau psihoterapie, în funcție de forma clinic şi de severitatea afecțiunii, iar consilierea familiei face parte din prima etapă a tratamentului, fiind foarte importantă la copii şi adolescenți.
